Home Boli si afectiuni medicale Alopecia areata (Boli de piele)
Boli si afectiuni medicale - Boli de piele
Alopecia areata

Introducere


Alopecia areata reprezinta o forma de pierdere a parului recurenta, necicatriciala care poate afecta orice zona piloasa. Este o conditie benigna si asimptomatica la majoritatea pacientilor. Poate determina stress psihosocial la persoanele afectate. Aceasta poate fi localizata, extinsa sau asociata cu conditii autoimmune precum dermatita atopica, vitiligo, afectiuni tiroidiene, boli vasculare colagenoase, diabet zaharat, anomalii ale persoanalitatii.

Tratamentul nu este obligatoriu
deoarece conditia este benigna, iar remisia si recurenta spontana
sunt commune. Terapiile cuprind regimuri de stimulare a cresterii parului dar acestea nu pot influenta evolutia initiala a bolii. Terapia corticosteroidica include injectari intralezionale sau aplicare topica. Cresterea parului poate persista pina la 9 luni dupa o injectie. Imunoterapia topica este definite ca inducerea unei dermatite de contact alergice prin aplicarea topica a unor alergeni potenti. Terapia sistemica cu psoralen si ultraviolete A prezinta rate de vindecare de 20-73%, dar recurenta este crescuta.

Alopecia areata este impredictibila. Nici un tratament nu este efficient in oprirea progresiei conditiei. Cei mai multi pacienti prezinta citeva localizari, iar cresterea spontana a parului apare intrun an. Sub 10% din pacienti sufera de alopecie extensive. Factorii de prognostic negative cuprind anomaliile unghiilor, atopia, debut la virsta frageda si formele severe de alopecie areata.

Patogenie si cauze

Patofiziologia alopeciei areata ramine necunoscuta. Ipoteza cea mai acceptata este ca alopecia este o conditie mediate autoimun care apare la persoanele predispuse genetic.
Teoria autoimunitatii.
Evidentele sustin ipoteza conform careia alopecia areata este o conditie autoimuna. Procesul pare a fi mediat cellular T, dar au fost descoperiti si anticorpi directionati impotriva firului de par.

Teoria genetica.
Numerosi factori favorizeaza predispozitia pentru alopecia areata. Frecventa membrilor familiei afectati intre pacienti este estimate la 20%. Incidenta este crescuta la persoanele cu forme de alopecie severa fata de cea localizata.

Teoria inervatiei si a vasculaturii.
Faptul ca pacientii cu alopecie areata raporteaza prurit sau durere ocazionala in zonele afectate ridica posibilitatea alterarii sistemului nervos periferic.

Teoria virala.
O alta ipoteza a fost propusa pentru a explica patologia alopeciei areata. Este considerate a avea o origine infectioasa, dar nu s-a descoperit nici un agent microbian constant.

Semne si diagnostic


Alopecia areata poate apare la orice virsta de la nastere pina la decadele indepartate ale vietii. Au fost raportate si cazuri congenitale. Incidenta maxima apare intre 15-29 de ani. Peste 44% dintre persoanele cu alopecie areata au un debut inainte de 20 de ani.
Istoricul natural al alopeciei areata este impredictibil. Exista variatii largi pentru extinderea si durata conditiei de la pacient la pacient. Alopecia areata este cel mai frecvent asimptomatica, dar unii pacienti experimenteaza senzatie de arsura sau prurit in zonele afectate. Conditia este localizata la debut. 80% dintre pacienti prezinta o singura pata. Alopecia areata afecteaza scalpel dar poate afecta orice zona cu par.

Alopecia areata localizata.

Episoadele de alopecie localizata sunt autolimitante, regenerarea spontana a parului aparind la majoritatea pacientilor intro luna, cu sau fara tratament.

Alopecia areata extensiva.

Reprezinta afectarea a peste 50% din suprafata scalpului. Este mai rara. La 30% dintre pacienti intervine caderea totala a parului in 6 luni de la debut. Evolutia este impredictibila dar recunoaste recaderi.

Alopecia areata universalis.

Caracterizeaza pierderea totala a parului de pe toate zonele corpului.

Conditii patologice associate alopeciei areata:

-dermatita atopica este observata la 9-25% dintre pacienti
-vitiligo are o incidenta de 2-3%
-afectiunile tiroidei variaza de la 1-14%
-afectiunile vasculare colagenoase sunt descries la 2%
-diabetul zaharat la 0. 4%
-sindromul Down, anxietatea, afectiuni ale personalitatii, depresia, afectiunile paranoice, evenimentele stresante.

Factorii precipitanti cuprind:

-evenimente stresante majore
-droguri, sarcina, trauma, afectiuni febrile.

Examen fizic.

Este caracteristica prezenta unei pete de culoarea piersicii sau de culoare normala, neteda, usor eritematoasa si fara par. Prezenta firelor de par retezate tangential cu pielea este patognominica dar nu intotdeauna descrisa. Testul pozitiv al epilarii usoare a parului de la periferia petei indica boala activa. Zone fara par in alte regiuni ale corpului indica diagnosticul. Nu sunt asociate modificari epidermice.
Prezenta unor puncte galbene pare a fi specifica alopeciei areata si este prezenta la 95% dintre pacienti, in functie de stadiul bolii. Acestea reprezinta keratinocitele degenerate foliculare si sebum in ostiumul foliculilor de par. Sunt observate puncte negre tributare firelor de par rupte, fire de par rupte, fire de par continute in epiderm, velus.

Afectarea unghiilor.

Este prezenta la 6-50% dintre pacienti mai ales la cei cu forme severe. Se descrie trachionichia, linii Beau, onicorexis, onicomadesis, coilonichia, leuconichia, lunue rosii.

Diagnostic.

Examen histologic.
Este present characteristic infiltrate limfocitic peribulbar. De obicei este dispersat sia efcteaza doar citeva fire de par. Este descrisa diminuarea foliculilor mature de par si cresterea velusului. Apare o alterare a ratei fazelor anagena: telogena a foliculilor de par. Normal 90% dintre foliculi sunt in faza anagena si 10% in faza telogena. In alopecia areata 70% sunt in faza anagena si 30% in faza telogena. In cazurile de durata de alopecie pina la 100% dintre foliculi pot fi in telogen.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: alopecia androgenetica, sifilis, effluvium telogen, tinea capitis, trichotilomania.

Tratament


Tratamentul nu este mandatoriu deoarece aceasta conditie este benigna, iar remisia spontana si recurenta sunt commune. Tratamentul utilizat stimuleaza cresterea firului de par, dar nu influenteaza evolutia naturala a alopeciei.
Pentru pacientii cu alopecie areata extensive rata de remisie spontana este sub 40%. Rata de recadere este ridicata la pacientii cu forme severe. Pacientii cu alopecie totala sau universal au un prognostic negativ. Deoarece alopecia areata este considerate o conditie autoimuna au fost incercate diferite imunomodulatoare. Tratamentul aditional include minoxidil.

Terapii topice

Terapia steroidica

Corticosteroizii includ administrari intralezionale sau topice. Steroizii intralezionali sunt primul tratament de adoptat in conditiile localizate. Cresterea parului poate persista pentru 6 luni dupa o singura injectie. Se utilizeaza triamcinolone. Efectele adverse include durere la injectare, atrofie minima tranzitorie. Injectiile sunt administrate la 4-6 saptamini.
Pentru corticosteroizii topici se foloseste crema cu fluocinolone de doua ori pe zi, betametazona dipropionat crema. Tratamentul trebuie mentinut minim 3 luni inainte de a apare cresterea parului. Este necesara terapie de mentinere. Efectul advers cel mai comun este foliculita locala care apare la citeva saptamini dupa tratament. Teleangiectaziile si atrofia locala au fost raportate. Nu sunt raportate efecte sistemice.

Imunoterapia

Este definita ca inducerea periodica a dermatitei de contact prin expunerea la un alergen potent. Imunoterapia topica poate fi folosita pentru 20 de ani fara efecte adverse serioase. Cel mai comun effect advers este dermatita de contact usoara. Efectele adverse severe cuprind: limfadenopatia cervical si modificarile pigmentare: vitiligo, leucoderma, hiperpigmentare, eruptii eritema-like, urticarie. Regenerarea initiala a parului poate fi vazuta la 12-24 de saptamini. O data ce s-a atins confortul cosmetic tratamentul poate fi redus gradat. Toti pacientii prezinta recaderi daca tratamentul este interrupt. Este necesar tratament de mentinere.

Terapia cu antralin

Cei mai multi pacienti experimenteaza dermatita de contact. Regenerarea cosmetic acceptabila este mentinuta prin terapie la 75% dintre pacienti. Efectele adverse include prurit, eritem, foliculita cicatriciala, piodermita locala, limfadenopatie regional. Intreruperea tratamentului pentru citeva zile determina disparitia rapida a efectelor adverse. Mecanismul de actiune a antralinei este necunoscut. Se presupune ca acesta determina inflamatie prin generare de radicali liberi cu actiuni antiproliferative si imunosupresive.

Terapia cu minoxidil

Pare a fi eficienta in terapia pacientilor cu alopecie areata extensive. Regenerarea initiala a parului este observata in 12 saptamini, dar este necesara aplicarea continua pentru a atinge o crestere cosmetic acceptabila. Este bine tolerat. Efectele adverse include hipertrichoza distal si iritatia. Mecanismul de actiune al minoxidilului nu este total cunoscut. Nu pare a avea effect hormonal sau imunosupresant. Se presupune a avea un effect mitogenic direct pe celulele epidermice.

Terapii sistemice

Terapia cu psoralen si ultraviolete A

Raspunsul initial variaza intre 20-70%. Rata de recadere este ridicata-50-80%. Cei mai multi pacienti fac recaderi in citeva luni dup ace tratamentul este oprit. Numarul de sedinte variaza dar de obicei sunt necesare 20-40. Un debut timpuriu, o durata lunga a bolii si prezenta alopeciei totalis sau universalis par a indica prognostic negativ.

Corticosteroizii –prednison

Utilizarea de prednisone systemic determina uneori regenearea parului. Rata de regenerare variaza intre 30-90%. Desi regenerarea initiala pare promitatoare este necesara terapie de mentinere pentru a pastra cresterea cosmetic a aprului. Majoritatea pacientilor fac recaderi dup ace intrerup tratamentul. Efectele adverse include diabet, crestere in greutate, hipertensiune, modificari psihologice, osteoporoza, supresia axului adrenocorticotrop, vergeturi, acne, hipertricoza si purpura.

Terapia cu ciclosporina

Ciclosporina topica si sistemica a fost folosita in tratamentul alopeciei areata. Toti pacientii prezinta recaderi dupa intreruperea tratamentului. Mecanismul este neclar. Poate actiona ca imunosupresiv.
Alte terapii cuprind tacrolimus, dapsona, interferon, methotrexate.
Terapiile cosmetic cuprind dermatografia pentru a camufla sprincenele pacientilor cu alopecie areata. Perucile sunt indicate pentru pacientii cu alopecie extensiva.

Prognostic

Evolutia naturala a alopeciei areata este impredictibila. Cei mai multi pacienti prezinta doar citeva zone de alopecie, iar regenerarea spontana apare intrun an. Mai putin de 10% dintre pacienti prezinta alopecie extensive si sub 1% alopecie universalis. Pacientii care traumatizeaza foliculii pilosi prin diferite regimuri cosmetic prezinta regenerare de durata. Factorii de prognostic negative include anomaliile unghiilor, atopia, debut la virsta frageda si formele severe de alopecie areata.