Home Boli si afectiuni medicale Entropionul (Afectiuni ale ochilor)
Boli si afectiuni medicale - Afectiuni ale ochilor
Entropionul

Introducere


Entropionul (lat. en = in, trope =intoarcere) este o tulburare de statica palpebrala, caracterizata prin rasucirea spre interior a pleoapei, fapt ce determina o stare de iritatie conjunctivala si corneeana permanenta; cel mai adesea, este vorba de rasucirea peloapei inferioare; fenomenele iritative se datoreaza prezentei cililor, implantati la nivelul marginilor libere palpebrale.

Entropionul reprezinta orientarea marginii libere a pleoapei spre interior astfel incat malpozitia cililor irita permanent corneea. Dupa mecanismul de producere exista trei forme clinice: congenital, cicatriceal si spastic.
Entropionul congenital este cauzat de modificari de insertie a muschiului orbicular, microftalmie si modificari congenitale ale tarsului. Se poate vindeca spontan in primele luni dupa nastere.
Entropionul spastic produs de spasmul muschiului orbicular datorat la randul sau apritiei unor factori iritativi locali (conjunctivita, blefarita etc)
Entropionul cicatriceal apare dupa vindecarea cicatriceala a unor traumatisme si arsuri sau poate fi provocat de boli infectioase (trahom, herpes) sau autoimune (pemfigoidul cicatriceal).

Simptomatologia este dominata de lacrimare si senzatia de usturime provocate de contactul permanent dintre cili si cornee. La inspectie se observa pozitia anormala a pleoapei, conjunctiva congestionata si chiar mici eroziuni ale corneei care prezinta riscul suprainfectiei.

Tratamentul In cazurile mai usoare de entropion spastic indepartarea bolii cauzatoare este suficienta, eventual insotita de fixarea pleoapei in pozitie normala cu benzi de leucoplast. In entropionul sever se impune tratamentul chirurgical care consta in excizarea unei portiuni din pleoapa avand drept consecinta crearea unei tractiuni asupra marginii libere. In cazul entropionului cicatriceal post arsuri trebuie avuta in vedere si reconstructia estetica a regiunii.

Clasificare

Exista trei tipuri clinice de entropion, care se diferentiaza din punct de vedere patogenic:

- entropionul congenital.
- entropionul spastic.
- entropionul cicatriceal.
1. Entropion congenital Este prezent inca de la nastere; tarsul prezinta mofidicari patologice – aplazie (absenta congenitala a acestei structuri, sau dezvoltarea ei insuficienta) sau hipoplazie (dezvoltarea insuficienta a acestei structuri) ; de asemenea, pot exista si modificari de insertie ale muschiului orbicular (muschi implicat in inchiderea pleoapelor, dar si in incretirea pielii de la nivelul fruntii sau in comprimarea sacului lacrimal – este inervat de catre nervul facial), sau modificari de dimensiune ale globului ocular – microftalmie (glob ocular micsorat) .

Examenul globului ocular poate pune in evidenta semnele iritative localelacrimare si ochi cu aspect rosiatic; leziunile corneei pot fi decelate cu ajutorul examenului biomicroscopic. In cazul entropionului congenital nu este nevoie de o interventie chirurgicala corectiva, deoarece patologia poate disparea spontan in primele saptamani sau luni dupa nastere. Incidenta entropionului congenital este destul de scazuta la nivel populational – apare mai ales atunci cand gravida contracteaza anumite infectii virale, sau cand intra in contact cu unele substante cu potential teratogen (care pot genera malformatii fetale) .
2. Entropion spastic Este tot o tulburare de pozitie a pleoapelor, secundara contractiei spastice a muschiului orbicular (contractia spastica = o contractie foarte puternica) . Spasmul muschiului orbicular apare ca urmare a prezentei unor fenomene inflamatorii locale, care produc iritatia acestui muschi: conjunctivita (inflamatie a membranei conjunctivale, avand diferite etiologii), blefarita (o infectie acuta sau cronica a marginilor palpebrale), keratita (o inflamatie a corneei) ; de asemenea, spasmul muschiului orbicular se poate produce si in prezenta unor corpi straini la nivelul globului ocular.

Diminuarea grasimii retroorbitare si enoftalmia (anomalie de pozitie a globului ocular, in care globul ocular este plasat mai profund in orbita decat in mod normal), reprezinta factori ce favorizeaza aparitia entropionului spastic, datorita diminuarii suportului palpebral posterior.
De asemenea, aparitia entropionul spastic este favorizata de laxitatea excesiva a structurilor tarsate, sau de dezvoltarea insuficienta a tarsului – asea cum se intampla in cazul copiilor sau varstnicilor. Entropionul spastic poate aparea si ca urmare a unor traumatisme oculare.

Din punct de vedere clinic pacientul poate prezenta o senzatie de durere oculara, senzatie de corp strain la nivel ocular, fotofobie (sensibilitate la lumina puternica), lacrimatie excesiva si chiar scaderea acuitatii vizuale. Simptomatologia apare datorita efectului iritativ pe care genele il au asupra polului anterior al globului ocular.
3. Entropion cicatriceal Este o tulburare de statica palpebrala (tulburare de pozitie a pleoapelor), determinata de catre cicatricele aparute in urma traumatismelor sau in urma arsurilor palpebrale; aceasta deoarece, cicatricele reziduale conjunctivale, vor exercita tractiuni deosebite asupra marginilor palpebrale, modificandu-le pozitia.

Trahomul (conjunctivita granulomatoasa severa) favorizeaza aparitia entropionului, deoarece cicatricele reziduale vor modifica forma tarsului, care va capara un aspect curbat; aspectul curbat al tarsului, va favoriza actiunea iritativa a cililor asupra corneei.

Semne si simptome


Practic, semnele si simptomele sunt comune celor trei forme de entropion. Pacientul prezinta jena oculara, senzatie intensa de usturime la nivel ocular si lacrimare abundenta – simptomatologie datorata procesului iritativ mecanic, local. Membrana conjunctivala este congestionata (rosiatica), iar la examenul clinic obiectiv, pot fi decelate leziuni erozive superficiale la nivelul suprafetei corneei – aceste leziuni prezinta risc crescut de infectie. De asemenea, pozitia defectuoasa a pleoapelor, va conduce la o etalare ineficienta si insuficienta a filmului lacrimal, pe suprafata anterioara a globului ocular.

Scaderea acuitatii vizuale, fotofobia, durerea oculara exagerata, precum si congestia accentuata a componentei anterioare a globului ocular, reprezinta semne de afectare grava oculara, generate de catre entropion.

Tratament


Entropionul spastic poate fi corectat prin tractionarea si mentinerea tractionata a pleoapelor – mentinerea pleoapelor in pozitie tractionata, poate fi realizata cu ajutorul unor benzi de leucoplast. Un entropion spastic, care apare la o persoana varstnica, a carui glob ocular a fost pansat timp indelungat, pote fi corectat prin aceasta metoda – tractionarea cu ajutorul benzilor de leucoplast. In unele cazuri, spasmul muscular poate ceda daca se fac infiltratii locale cu xilina sau alcool.

Daca spasmul nu cedeaza dupa realizarea infiltratiilor, se poate proceda la pozitionarea corecta a pleoapelor cu ajutorul unor fire speciale; aceste fire vor stimula aparitia proceselor de constituire fibroasa, care vor permite pastrarea pozitiei pleoapei, chiar si dupa indepartarea firelor speciale.

Tehnicile chirurgicale au drept scop comun, remodelarea pleoapelor, prin excizarea un fragmente de pleoapa, care sa contina piele, bucati din structura tarsala sau portiuni din membrana conjunctivala. Astfel, repozitionarea pleoapelor se face prin reducerea chirurgicala a inaltimii acestora si prin realizarea articifiala a unei tractiuni asupra marginilor libere palpebrale.

In cazul entropionului cicatriceal, trebuie corectata trichiaza
crestere anormala a genelor, congenitala sau dobandita (traumatisme, arsuri, inflamatii), gene care vor fi deviate catre cornee; cel mai frecvent, trichiaza apare secundar trahomului sau ca urmare a unor cicatrici vicioase generate de traumatismele palpebrale; trichiaza va conduce la intretinerea unui fenomen iritativ intens, al conjunctivei bulbare si corneei. Trichiaza poate fi corectata prin doua tehnici: prin translocarea plaseului ciliar, sau prin excizarea plaseului ciliar (a doua situatie poate genera efecte inestetice) .

In cazul in care cicatricele retractile apar secundar arsurilor sau traumatismelor globului ocular, pot fi utilizate anumite tehnici de chirurgie reconstructiva – scopul acestor tehnici este de a inlocui conjunctiva cicatriceala cu portiuni de conjunctiva intacta, prelevate de la nivelul fundurilor de sac conjunctivale superioare. Interventiile chirurgicale pentru corectarea entropionului pot fi ralizate sub anestezie locala.

De asemenea, se poate apela la aplicarea tratamentului medicamentos, pentru vindecarea entropionului; tratamentul medicamentos este util atunci cand pacientul refuza interventia chirurgicala, cand entropionul urmeaza a se vindeca spontan, sau cand trebuiesc tratate alte patologii oculare care au condus la aparitia entropionului. Pot fi utilizate lacrimile artificiale care au rolul de a proteja suprafata iritata a componentei anterioare a globului ocular; de asemenea, in caz de blefarita vor fi utilizate unguentele cu antibiotice si corticosteroizi; entropionul spastic poate fi ameliorat cu ajutotul instilatiilor cu toxina botulinica – toxina are rolul de a produce paralizia, deci relaxarea muschiului orbicular.

Prognosticul entropionului este favorabil, cu conditia ca interventiile chirurgicale sa se realizeze inainte de aparitia leziunilor cicatriceale. Amanarea interventiei chirurgicale va conduce la aparitia unor leziuni grave ale corneei – corneea este cea mai importanta componenta a dioptrului ocular – este vorba despre leziuni ulcerative, care nu doar ca prezinta un sporit risc de infectie, dar afecteaza si acuitatea vizuala. Cel mai important factor care contribuie la aparitia entropiomului, este trahomul – care trebuie diagnosticat si tratat corespunzator cat mai rapid, evitand astfel o serie de neplaceri oculare.