Home Boli si afectiuni medicale Excesul de vasopresina si sindroamele asociate (SIADH) (Boli endocrine)
Boli si afectiuni medicale - Boli endocrine
Excesul de vasopresina si sindroamele asociate (SIADH)

Introducere


Vasopresina ( AVP sau ADH-hormonul antidiuretic) este un hormon secretat de hipotalamusul anterior si depozitat in lobul posterior al glandei hipofize (neurohipofiza).   Un nivel sanguin marit de ADH sau activitatea crescuta de ADH se asociaza si probabil determina  retentie de lichide in cateva situatii: 1.ca un mecanism pentru prevenirea cresterii osmolaritatii plasmatice( care rezulta din retentia de sodium in edemele asociate cu insuficienta cardiaca congestive, ciroza cu ascita, nefroze, edeme ortostatice si tratament cu medicamente care retin sodiul); 2.ca un mecanism de aparareimpotriva hipovolemiei sau hipotensiunii arteriale la pacientii cu insuficienta suprarenaliana, pierdere excesiva de lichide prin varsatura, diaree, transpiratie escesiva; 3. ca o consecinta a eliberarii de ADH  din neurohipofiza indusa demedicamente sau de alte afectiuni; 4.in productia si eliberarea ectopica de ADH; 5. alte afectiuni cum ar fi lupusul eritematos, porfiria acuta intermitenta, hipertensiunea renovasculara severa si la varstnici.   SIADH reprezinta un sindrom caracterizat prin exces de vasopresina asociat cu hiponatremie( valori scazute ale sodiului in sange) fara edeme(acumulare de lichid in tesuturi). La acesti pacienti excesul de ADH este considerat inadecvat, deoarece apare in prezenta unei hipoosmolaritati plasmatice.Eliberarea excesiva sau efectul crescut la nivelul rinichiului al vasopresinei determina producerea unei urini concentrate(hiperosmolare) in ciuda unei osmolaritati plasmatice si a unei concentratii serice de sodium scazute.   Cauzele sindromului de secretie inadecvata de ADH sunt reprezentate de: - neoplasme maligne cu secretie autonoma de vasopresina (carcinomul pulmonary cu cellule mici, cancerul pancreatic, limfomul limfocitar, boala Hodgkin,cancerul duodenal, timomul-cancerul glandei timus); - afectiuni pulmonare necanceroase ( tuberculoza, abcesul pulmonary, pneumonia, pneumonia virala, empiemul, boli obstructive cronice); - boli ale sistemului nervos central (fracture craniene, hematom subdural, hemoragia subarahnoidiana, tromboza vasculara cerebrala, atrofia cerebrala ,encefalia acuta, meningita tuberculoasa, meningita purulenta, lupusul eritematos), - medicamente (clorpropamida, vincristina, ciclofosfamida, ocitocina, anestezia generala, narcoticele, antidepresivele triciclice); hipotiroidismul.

Semne si simptome


In general, in manifestarile neurologice din SIADH, este mai importanta rata scaderii concentratiei serice de sodiu decat valoarea absoliuta a acesteia.   Cand SIADH este moderat sau se produce progresiv, in mai multe saptamani, simptomele pot lipsi sau se pot limita la greata, anorexie (refuzul de a se alimenta),varsaturi, ca si in alte forme de hiponatremie.   Cand hiponatremia este severa si SIADH apare rapid, creste greutatea corporala si devin predominante simptomele de edem cerebral, cum sunt agitatia, iritabilitatea, confuzia, comasi convulsiile, associate cu modificari nespecifice ale electroencefalogramei.   Edemele cu godeu sunt absente aproape intotdeauna.

Diagnostic


Diagnosticul de SIADH trebuie suspectat la pacientii cu hiponatremie si urina concentrate, asociatecu letargie si absenta hipotensiunii ortostatice (tensiunea arteriala care nu scade atunci cand pacientul se ridica in picioare), edemelor si manifestarilor de deshidratare.   Diagnosticul in SIADH este pus atunci cand sunt eliminate celelelte cauze de crestere a nivelului de vasopresina; diagnosticul este sustinut prin determinarea unor niveluri usor scazute ale ureei sanguine, acidului uric seric, creatininei si concentratiei de albumina.   In diagnosticul acestui sindrom este esentiala diferentierea de: hiponatremiile de dilutie, starile edematoase, starile hipertensive associate cu hiponatremie, polidipsia primara, pseudohiponatremie si sindromul de celule bolnave. Cand diagnosticul de SIADH nu este evident dupa excluderea celorlalte cauze de hiponatremie, diagnosticul pozitiv se pune de obicei pe baza unui test de incarcare lichidiana. Important in stabilirea diagnosticului de SIADH este si dozarea vasopresinei plasmaticesi urinare.

Tratament si prognostic


Tratamentul consta in restrictia ingestiei delichide la 800-1000 ml/zi  care este esentiala.Deoarece aceasta ingestie este aproape intotdeauna depasita de excretia urinara plus pierderea insensibila de lichide, o balanta lichidiana negative asigura o reducere treptata zilnicaa greutatii, o crestere progresiva a concentratiei sericea sodiului si a osmolaritatii si ameliorarea simptomatologiei. Restrictia lichidiana trebuie continuata pentru mentinerea unei natremii normale pana cand cauza producerii sindromului SIADH vafi inlaturata.
Trebuie de asemenea oprita medicatia care determina retentie lichidiana, iar identificarea si corectarea cauzei de SIADH trebuie realizata cat mai curand posibil.   Prognostic  Prognosticul SIADH depin de cauza producerii sindromului.SIADH indus medicamantos este corectat rapid si complet prin oprirea administrarii medicamentului respective.In mod similar, tratatrea eficienta a infectiilor pulmonare sau ale sistemului nervis central poate determina imbunatatirea sau eventual vindecarea SIADH.