Home Boli si afectiuni medicale Fibromul uterin (Boli genitale si ale sanilor)
Boli si afectiuni medicale - Boli genitale si ale sanilor
Fibromul uterin

Introducere


Fibromul uterin denumeste tumori benigne, formate din tesut conjunctiv si muschi ai peretilor uterului. Numit si fibromiom, leiomiom sau miom uterin, acesta nu este asociat cu un risc crescut de cancer si nu evolueaza in mod obisnuit in cancer.

Trei femei din cinci sufera de fibrom uterin, dar majoritatea nu sunt constiente de acest lucru, deoarece nu prezinta simptome. Fibromul uterin este descoperit in mod accidental in timpul unui examen pelvic sau a unei ecografii de sarcina.

In general, fibromul uterin nu provoaca neplaceri si nu necesita tratament. In caz contrar, tratamentul medical si procedurile chirurgicale pot micsora sau indeparta fibromul. Rar, fibromul poate necesita tratament de urgenta atunci cand cauzeaza dureri pelvice bruste, violente.

Fibromul poate creste sub forma unui singur nodul, sau in ciorchini si poate avea dimensiuni de la 1 mm la peste 20 cm in diametru. Tumorile pot creste in grosimea peretilor uterului, pot aparea in relief in cavitatea uterina, sau pot fi situate imediat sub mucoasa uterina (stratul de celule care captuseste interiorul uterului). In cazuri rare, se intalneste fibromul submucos pediculat – localizat de asemenea sub mucoasa uterina, dar este suspendat de un pedicul – un suport alungit, de forma unui tub lung si fin.

Fibromul uterin este mai frecvent la femeile cu varste intre 40 si 50 ani si la femeile de culoare.

Cauzele fibromului uterin:

Cauzele aparitiei fibromului uterin nu sunt cunoscute, dar studiile indica mai multi factori:
» hormonii feminini – estrogenul si progesteronul, doi hormoni care stimuleaza dezvoltarea mucoasei uterine in pregatirea pentru o sarcina, par sa favorizeze cresterea fibroamelor.
Fibromul contine mai multi receptori pentru estrogen si progesteron decat celulele normale ale muschiului uterin.
» alte substante – substantele care contribuie la mentinerea tesuturilor corpului, precum factorii de crestere asemanatori insulinei, pot fi implicate in cresterea fibroamelor.

Dimensiunea fibroamelor variaza foarte mult – de la dimensiuni microscopice, ele pot creste suficient incat sa mareasca si sa deformeze uterul.
Majoritatea fibroamelor apar la femeile de varsta reproductiva, iar potrivit unor studii cel putin 25% din femei sufera de fibrom uterin. Se intalnesc rareori la fete inainte de prima menstruatie (menarha) si de obicei se stabilizeaza sau dispar la femeile in post menopauza.

Semne si simptome


Fibromul uterin se manifesta prin urmatoarele semne si simptome:

» flux menstrual abundent
» menstruatie prelungita
» sangerari intre menstre
» durere sau presiune pelvina
» incontinenta urinara sau urinare frecventa
» constipatie
» durere de spate


Semnele si simptomele fibromului sunt influentate de localizarea acestuia:
Fibromul submucos – fibromul care creste sub mucoasa uterina este considerat a fi responsabil de sangerarea prelungita si abundenta din timpul menstrelor.
Fibromul subseros – fibromul care se dezvolta pe fata externa a uterului poate uneori comprina vezica, determinand aparitia simptomelor urinare. Fibromul poate apasa si rectul, cauzand constipatie, sau nervii rahidieni, cauzand dureri de spate.
Rar, un fibrom poate cauza durere acuta atunci cand nu mai este aprovizionat cu sange. Lipsit de nutrientii necesari, fibromul incepe sa moara, iar produsele rezultate din degenerarea fibromului se pot infiltra in tesuturile invecinate, cauzand durere si febra. Un fibrom pediculat, care atarna de un pedicul in interiorul sau in exteriorul uterului, poate cauza durere atunci cand pediculul se rasuceste, intrerupand irigarea sa cu sange.

Diagnostic


Examenul fizic
Fibromul uterin este deseori descoperit in mod accidental in timpul unui examen pelvic efectuat din alte motive. Medicul poate depista anomalii in forma uterului, indicand prezenta fibroamelor.
Tuseul vaginal permite depistarea unei anomalii in pozitia uterului sau marirea volumului acestuia (prezenta unei mase ovariene va fi usor de detectat). El ajuta si la identificarea unui chist ovarian, a unei cresteri sau a unei anomalii in consistenta colului uterin, care este uneori modificat in caz de cancer.

Ecografia

Ecografia, o examinare ce utilizeaza ultrasunetele pentru a obtine imagini ale organelor interne, poate fi folosita pentru a confirma diagnosticul de fibrom uterin, pentru a determina localizarea si volumul sau.
Ecografia transabdominala (externa) permite vizualizarea unei zone anatomice mai mari. Uneori,  fibromul este descoperit in timpul unei ecografii efectuate din alte motive, de exemplu a unei ecografii de sarcina. Ecografia transvaginala (care consta in introducerea unei sonde in vagin pentru vizualizarea organelor din cavitatea abdominala) ofera informatii mai detaliate, deoarece sonda este mai aproape de uter.

Histeroscopia

Histeroscopia consta in introducerea unui instrument (numit histeroscop) in uter prin colul uterin. Tubul elibereaza un gaz pentru a mari dimensiunile uterului, astfel incat sa poata fi examinati peretii uterului si deschiderea trompelor uterine. Metoda este utilizata pentru depistarea fibromului submucos.

Histerosalpingografia

Aceasta tehnica utilizeaza o substanta de contrast ce permite opacifierea cavitatii uterine si a trompelor uterine, pentru o mai buna vizualizare pe cliseele radiologice. Histerosalpingografia pune in evidenta fibroamele, dar permite si observarea trompelor uterine, necesara in cazurile de infertilitate.

Alte teste

In cazurile de sangerari vaginale anormale, medicul va cere si efectuarea altor teste pentru depistarea cauzelor potentiale: tomografia computerizata (CT) si rezonanta magnetica nucleara (RMN).
O  hemograma (stabilirea compozitiei sangelui) poate fi efectuata pentru a pune in evidenta o anemie feripriva, cauzata de pierderea cronica de sange. Alte teste de sange pot fi efectuate pentru a elimina suspiciunea de tulburari hemostatice si pentru a determina nivelurile de hormoni reproductivi secretati de ovare.

Complicatii


Desi fibromul uterin este de obicei inofensiv, el poate cauza disconfort si poate duce la complicatii precum anemia datorita pierderii de sange. Daca un fibrom pediculat se rasuceste in jurul pediculului sau, pacienta poate simti o durere brusca, severa, violenta in abdomenul inferior. Aceasta situatie necesita atentie medicala de urgenta.

Unele fibroame au dimensiuni mici si nu provoaca neplaceri. Alte in schimb pot antrena complicatii:

» hemoragii abundente, observate in special in cazul de fibrom submucos, care nu cedeaza la tratament » medical si pot provoca o anemie insotita de:
» astenie
» palpitatii
» lipotimie (lesin)

» compresiuni – fibroamele localizate pe colul uterin comprima organele invecinate (vezica urinara, rectul, ureterele) cauzand:
-  tulburari ale circulatiei sangvine
-  tulburari urinare
-  constipatie

» torsiunea (rasucirea) unui fibrom subseros pediculat – se traduce printr-o durere violenta
» necroza (degenerescenta) unui fibrom
» cancerizarea (exceptionala)

Tratament


Expectativa

Majoritatea cazurilor de fibrom uterin sunt asimptomatice. Pentru acestea, expectativa, sau supravegherea medicala este cea mai buna optiune. Tumorile fibromatoase nu sunt canceroase si reprezinta rareori un pericol pentru sarcina. De obicei, ele cresc incet si tind sa se micsoreze dupa menopauza cand nivelul de hormoni sexuali scade.
Expectativa este cea mai buna optiune de tratament pentru marea majoritate a femeilor cu fibrom uterin.

Tratamentul medicamentos

Medicatia pentru fibromul uterin vizeaza hormonii care regleaza ciclul menstrual, tratand simptome precum sangerarea menstruala abundenta si durerea pelvina. Ea nu elimina tumorile fibromatoase, dar poate sa le micsoreze. Printre medicamente se numara:

Agonisti de GnRH (gonadoliberina). Pentru a declansa un nou ciclu menstrual, o regiune a creierului, hipotalamusul, elibereaza gonadoliberina. Aceasta ajunge la hipofiza, care stimuleaza ovarele sa produca estrogen si progesteron.
Medicamentele numite agonisti de GnRH (Lupron, Synarel) produc efectul opus celui provocat de hormonul natural GnRH. Astfel, nivelul de estrogen si progesteron scade, menstruatia se opreste, iar fibroamele isi reduc dimensiunea.
Hormonii androgeni. Ovarele si glandele suprarenale produc androgeni, sau hormoni masculini. Ca terapie medicala, androgenii pot reduce simptomele fibromului uterin. Danazol, un androgen sintetic asemanator cu testosteronul, a avut ca rezultat micsorarea tumorilor fibromatoase, reducerea dimensiunilor uterului, oprirea menstruatiei si corectarea anemiei. Dar efectele adverse, care constau in luarea in greutate, disforie (stari de depresie, anxietate sau nemultumire), acnee, cefalee, cresterea parului si ingrosarea vocii, determina numeroase femei sa evite aceste medicamente.
Alte medicamente – contraceptivele orale controleaza scurgerile menstruale, dar nu reduc dimensiunile tumorilor fibromatoase. Medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene sunt eficiente impotriva sangerarilor menstruale abundente, dar nu reduc sangerarile cauzate de fibromul uterin.

Histerectomia

Histerectomia (indepartarea uterului) ramane singura solutie permanenta de tratare a fibromului uterin. Dar aceasta operatie este una radicala, in urma careia femeia nu mai poate avea copii. Daca histerectomia este asociata cu ovariectomia (ablatia ovarelor), se instaleaza o menopauza precoce si se pune problema instituirii unui tratament de substitutie hormonala.

Miomectomia

Miomectomia reprezinta extirparea fibromului si se practica atunci cand fibroamele sunt sursa unor simptome precum dureri la nivelul bazinului, tulburari urinare, marirea volumului abdomenului, tulburari digestive sau sterilitate.
Miomectomia permite pastrarea organelor reproductive in totalitate si nu impiedica obtinerea unei sarcini in viitor.
Miomectomia poate fi efectuata prin trei tehnici:

Miomectomie pe cale abdominala – se practica dupa efectuarea unei incizii abdominale sub anestezie totala sau epidurala. Aceasta procedura se adreseaza pacientelor cu fibrom interstitial (localizat in muschiul uterului) sau cu fibrom submucos.
Miomectomie laparoscopica – se adreseaza pacientelor cu fibroame de dimensiuni mici sau medii. Interventia se practica sub anestezie generala, iar spitalizarea nu depaseste o zi.
Miomectomie histeroscopica – este utilizata pentru tratarea fibroamelor accesibile prin cavitatea uterina (fibroame submucoase). Aceasta interventie chirurgicala se practica pe cale vaginala si sub controlul unui histeroscop – instrument ce permite vizualizarea interiorului uterului. Spitalizarea nu dureaza decat 24 ore.

Variatiile miomectomiei – in cadrul carora fibroamele uterine sunt distruse fara a fi excizate sunt:

Mioliza – procedura laparoscopica in care se utilizeaza un curent electric pentru a distruge fibroamele si a micsora vasele de sange care le iriga.
Criomioliza – procedura ce utilizeaza nitrogen lichid pentru a ingheta fibroamele.
Gradul de risc, eficienta si riscurile asociate cu recurenta fibroamelor urmeaza sa fie determinate pentru aceste doua proceduri.

Embolizarea arterelor uterine

Particule mici injectate in arterele care alimenteaza uterul, duc la intreruperea fluxului sangvin, si prin urmare la micsorarea tumorilor fibromatoase. Aceasta tehnica s-a dovedit a fi eficienta in micsorarea fibroamelor si in reducerea simptomelor provocate de acestea. In plus, tehnica prezinta avantajul de a putea fi realizata fara nicio incizie iar timpul necesar recuperarii este mult mai scurt.
Complicatii apar atunci cand este afectat fluxul sangvin la ovare sau la alte organe.

Tratamentul cu ultrasunete focalizate

Chirurgia cu ultrasunete focalizate (FUS - focused ultrasound surgery), ghidata prin rezonanta magnetica este o tehnica relativ recenta, aprobata de FDA in octombrie 2004. Spre deosebire de celelalte proceduri, FUS este o tehnica neinvaziva si permite mentinerea uterului.
Pacienta este plasata intr-un aparat special de RMN ce permite vizualizarea organelor. Astfel, fibroamele pot fi localizate si distruse, fara a necesita o incizie. Ultrasunetele focalizate de inalta frecventa sunt utilizate pentru a distruge cu precizie fibroamele.
Rezultatele initiale ale acestei tehnologii sunt promitatoare, dar efectele sale pe termin lung nu se cunosc inca.