Home Boli si afectiuni medicale Infarctul miocardic (Boli cardio-vasculare)
Boli si afectiuni medicale - Boli cardio-vasculare
Infarctul miocardic

Introducere


Infarctul miocardic sau atacul cardiac este o urgenta medicala in care circulatia sanguina a cordului este blocata brusc, determinind mortea muschiului cardiac prin lipsa de O2.

Majoritatea infarctelor miocardice sunt determinate de un trombus care blocheaza una dintre arterele coronare. Arterele coronare aduc singe bogat in O2 la inima si substante nutitive. Daca acesta este blocat, muschiul miocardic sufera de hipoxie si moare.
Un trombus (cheag de singe) se formeaza de obicei acolo unde o artera coronara este stenozata de catre o placa ateromatoasa. Uneori aceasta placa se fisureaza sau chiar rupe declansind formarea trombusului.

Ocazional factori de stress ocazionali pot declansa un infarct miocardic.

Nu toate persoanele prezinta aceleasi simptome in infarctul miocardic. Cele comune sunt:
durerea retrosternala, dispneea, oboseala inainte cu citeva zile de infarct. O persoana care are angina realizeaza ca crizele anginoase au devenit mai frecvente si mai severe. In timpul unui atac de cord bolnavul poate simti durere precordiala care iradiaza spre umarul sting, bratul sting, spre git sau interscapular.

Aproape una din trei pesoane care au infarcturi miocardice nu simt durere. Acestea sunt mai ales femeile, persoanele non-caucaziene, peste 75 de ani, persoanele cu insuficienta cardiaca, diabet sau care au mai avut un atac de cord in antecedente.

Greata, sincopa, transpiratiile abundente bruste, senzatia de presiune cardiaca si pierderea cunostintei sunt alte semne si simptome care se regasesc frecvent la pacienti.

Deoarece un atac de cord poate fi amenintator de viata, barbatii peste 35 de ani si femeile peste 50 de ani care experimenteaza durere retrosternala necesita investigare de specialitate.

Un atac de cord poate fi confirmat la citeva ore de la declansarea sa prin electrocardiografie, masurarea markerilor serici, echocardiografie.

Jumatate dintre decesele prin infarct miocardic apar in primele 3-4 ore dupa ce au debutat simptomele. Este important ca aceste simptome sa fie recunoscute si tratate ca o urgenta medicala.
Cu cit este initiat mai repede tratamentul cu atit pacientul are sanse mai mari sa supravietuiasca. Mestecarea unei tablete de aspirina dupa ce a fost chemata ambulanta poate reduce marimea trombusului care blocheaza artera coronara. Poate fi administrat un beta-blocant pentru a incetini ritmul batailor cardiace pentru ca inima sa nu lucreze atit de intens si sa reduca necroza miocardului. Persoanei care a
suferit un atac de cord i se administreaza oxigen pentru a ajuta inima sa lucreze mai bine si pentru a diminua zona de infarctizare.

Terapia contine agenti antiagreganti plachetari si anticoagulanti care sa dizolve trombusul. Daca bolnavii nu raspund la terapia medicamentoasa se opteaza pentru angioplastie sau chirurgie arteriala coronariana de by-pass, mai ales la persoanele care au suferit un atac de cord sever.

Infarctul miocardic este asociat cu o mortalitate de 30%, peste jumatate dintre decese survenind in perioada de prespitalizare. Prognosticul este variabil si depinde de interventia terapeutica, marimea zonei infarctizate si controlul terapeutic post-infarct.

Patogenie si cauze


Patogenie

Cauza cea mai comuna a infarctului miocardic este obstructia vaselor de singe epicardice prin placi ateromatoase. Ruptura placii cu expunerea secundara a materialului lipidic determina agregarea plachetelor, formarea de trombus, acumularea de fibrina, hemoragia in placa si grade variate de vasospasm. Aceste evenimente pot determina ocluzia partiala sau completa a vasului pentru mai mult de 4-6 ore cu necroza miocardica ireversibila. Reperfuzia in aceasta perioada poate salva miocardul afectat si reduce mortalitatea si morbiditatea.

Cauzele non-aterosclerotice care pot declansa un atac de cord includ vasospasmul coronarian din angina varianta si consumul de cocaina, amfetamine, embolii coronari din alte surse, cum ar fi endocardita, embolia pulmonara, vasculita. Alte cauze care determina scaderea aportului de oxigen cuprind: anemia severa din hemoragiile masive gastro-intestinale, trauma toracica.

Cauze


Cea mai frecventa cauza a infarctului miocardic este ruptura unei placi aterosclerotice intro artera coronara cu spasm arterial secundar si formarea de trombus.

Alte cauze includ:
-angina varianta, hipertrofia ventriculara
-hipoxia prin intoxicatie cu monoxid de carcon
-embolii arteriali coronari din colesterol, aer sau produse de sepsis
-consumul de cocaina, amfetamine, efedrina
-arterita, anomaliile coronare, incluzind anevrismul arterelor coronare
-cresterea efectului inotrop sau a debitului cardiac, care crestere cererea de O2 a miocardului
-disecxtia aortica cu implicarea retrograda a arterelor coronare
-sindromul Marfan, boala Kawasaki, arterita Takayasu
-progeria, necroza cistica mediala.

Factorii de risc care pot declansa infarctul miocardic.


Factorii de risc nemodificabili ai aterosclerozei:
-virsta inaintata
-sexul masculin
-istoricul familial pentru boli cardiace aterosclerotice pozitiv.

Factorii de risc modificabili ai aterosclerozei:
-fumatul
-diabetul zaharat
-hipertensiunea, dislipidemia
-obezitatea.

Alt factori de risc pentru ateroscleroza:
-nivelul crescut al homocisteinei
-stilul de viata sedentar
-stressul psihosocial
-prezenta bolii vasculare trombotice periferice
-igiena orala deficitara.

Semne si simptome


Istoricul este foarte important in stabilirea diagnosticului. Durerea retrosternala este descrisa tipic ca o gheara, presiune sau sufocare cu senzatie de moarte iminenta. Durerea poate iradia in git, brat si umar sting si epigastru. Bratul sting este cel mai frecvent afectat, desi durerea se poate resimti si in ambele brate.

Dispnea care poate acompania durerea poate fi izolata, indicaind complianta ventriculara diminuata in cadrul ischemiei cardiace acute. Dispneea poate fi singura manifestare la persoanele in virsta sau la pacientii cu diabet.
Greata, durerea abdominala sau ambele sunt frecvent prezente in infarctul care implica peretele cardiac inferior sau posterior.

Alte simptome intilnite sunt:
-anxietatea
-cefaleea cu sau fara sincopa
-tusea
-greata cu sau fara varsatura
-diaforeza
-wheezing.

Pacientii in virsta si cei cu diabet pot prezenta manifestari clinice subtile si se pot plinge de fatigabilitate, slabiciune sau sincope. Acestia se pot prezenta si cu status mental alterat. Cei cu dementa sau confuzie nu pot sa ofere informatii despre atacurile de ischemie din antecedente.

Peste jumatate dintre cazurile de infarct miocardic sunt clinic silentioase
si nu determina simptomele clasice descrise, trecind nerecunoscute de catre pacienti. Se suspicioneaza un infarct miocardic la pacientii in virsta, cu insuficienta cardiaca, diabet, dementa si de sex feminin.

Examenul fizic poate cuprinde:

-febra moderata
-hipotensiune sau hipertensiune arteriala in functie de extinderea infarctului miocardic
-ocazional poate fi palpat miocardul diskinetic
-la auscultatie se poate identifica zgomotul Z4
-murmur sistolic poate fi auscultat daca se dezvolta defectul ventricular septal sau regurgitarea mitrala
-extremitati, reci, transpirate, cianotice
-raluri in insuficienta cardiaca congestiva
-puls neregulat si batai cardiace aritmice.

Semnele insuficientei cardiace congestive includ:

-zgomot de galop, zgomotul Z3
-raluri pulmonare
-edem al extremitatilor inferioare
-presiune jugulara crescuta cu distensia vizibila a jugularelor.

Semne de alarma


Uneori infarctul miocardic debuteaza brusc si cu intensitate. Dar, de cele mai multe ori, debutul este lent, cu durere usoara si disconfort. Pacientii nu inteleg ce se intampla si asteapta prea mult inainte de a cere ajutor.

Semnele producerii unui infarct miocardic:
●    Durere toracica. In majoritatea cazurilor, pacientii acuza dureri (senzatii de apasare, presiune) in piept, care pot sa dureze cateva minute sau pot sa dispara si sa apara din nou.
●    Dureri in partea superioara a corpului. Simptomele includ durere sau disconfort la unul sau ambele brate, spate, gat, falca sau stomac.
●    Respiratie dificila
●    Alte semne: transpiratie rece, varsaturi sau stare generala de slabiciune.

Cel mai frecvent simptom al infarctului miocardic este durerea toracica sau disconfortul, atat la barbati cat si la femei. Dar la femei se intalnesc mai des unele simptome, in special respiratia dificila, starile de  greata/ varsaturi si durere in piept si spate.

Daca aveti dureri in piept si mai ales daca acestea se asociaza cu unul sau mai multe simptome de infarct miocardic, nu asteptati mai mult de cateva minute (maxim 5) inainte de a chema serviciile de ambulanta. Sunati la 112 sau prezentati-va la un spital de urgenta.

Complicatii


Dupa infarctul miocardic apar numeroase aritmii care variaza de la benigne pina la fatale. Aritmiile sunt o cauza majora de deces prin infarct miocardic. Partea cea mai importanta a tratamentului post-infarct este cea a aritmiilor secundare.

Fibrilatia venticulara si/sau tahicardia ventriculara care apare in primele 48 de ore pot fi datorate ischemiei, daca acestea apar mai tirziu este indicata o investigatie mai atenta. Cardioversia imediata este tratamentul standard. Aritmia idioventriculara accelerata este o aritmie care apare ca raspuns la reperfuzie. Acesta are un prognostic benign si nu necesita de obicei terapie.

Aritmiile supraventriculare sunt:
-bradicardia sinusala secundara medicamentelor, ischemiei sau raspunsului vagal
-tahicardia sinusala secundara durerii, anxietatii sau medicamentelor
-fibrilatia atriala.

Tulburarile de conducere
sunt determinate de ischemie, necroza, drogurile cronotrope sau raspunsului vagal.

Ischemia recurenta apare prin repefuzie incompleta. Angina de post-infarct apare la 20-30% dintre pacienti.

Insuficienta cardiaca cronica se poate datora disfunctiei sistolice sau diastolice din infarctul miocardic. Severitatea acesteia depinde de intinderea zonei infarctate.

Socul cardiogenic are o mortalitate de 70%.

Ruptura ventriculara este un eveniment catastrofic cu o mortalitate peste 90%.

Diagnostic


Studii de laborator:
-nivelul de troponina este considerat criteriul standard de diagnosticare a infarctului miocardic
-troponinele cardiace T si I au o sensibiliate si specificitate mult mai mare fata de CK-MB
-nivelul lor seric crste la 3-12 ore de la instalarea durerii, cu virful la 24-48 de ore si se intorc la valorile de baza in 5-14 zile
- creatin kinaza se compune din trei izoenzime: CK-MB (care se gaseste mai ales in inima), CK-BB (mai ales in creier) si CK-MM (mai ales in muschii scheletali)
-nivelul de CK-MB creste in 3-12 ore de la instalarea durerii, atinge virful la 24 de ore si revine la valorile normale in 48-27 de ore
-specificitatea si sensibilitatea nu sunt atit de mari precum cele ale troponinelor
-nivelul urinar al mioglobinei creste in 1-4 ore de la instalarea durerii
-nivelul de mioblobina este inalt senzitiv dar nu si specific
-hemoleucograma-leucocitoza este frecventa dar nu universala
-monitorizarea atenbta a magneziului si potasiului
-nivelul de creatinina este important pentru inceperea terapiei cu IECA
-profilul lipidic
-nivelul proteinei reactive C.

Electrocardiograma.

Diagnosticul pozitiv EKG al infarctului se pune pe:
-existenta necrozei-unda Q patologica, cu cit mai adinca si mai larga cu atit infarctul este mai intins si profund
-leziunii-supradenivelarea segmentului ST, cu forma arcuata, concava spre linia zero
-ischemiei-unde T negative, ample, ascutite si simetrice.

Diagnosticul evolutiv al infarctului cuprinde patru stadii:
-I-precoce (primele 24-36 ore de la debut) : predomina supradenivelarea lui ST, contopita cu unda T care nu se mai distinge, apare unda Q patologica
-II-intermediara (dureaza o saptamina) : unda Qpatologica, ST supradenivelatr, unda T negativa: „unda Pardee”
-III-tardiv (dureaza mai multe saptamini) : coexista unda Q patologica si unda T negativa, segmentul ST este izoelectric; dupa inca 1-3 saptamini unda T negativa se va micsora treptat
-IV-de cicatrice (care persista indefinit dupa vindecarea clinica a infarctului acut) : persista doar unda Q patologica si unda T de mica amplitudine, usor negativa.

Studii imagistice.

Radiografia toracica
evidentiaza diametrul inimii, prezenta sau absenta cardiomiopatiei dilatative decompensate cu sau fara edem pulmonar. Util in diagnosticarea disectiei de aorta si a pneumoniei ca factor precipitant.

Echocardiografia evidentiaza motilitatea peretilor cordului, poate defini extinderea infarctului si investiga functia ventriculara stinga si dreapta. Poate identifica complicatiile cum ar fi regurgitatia mitrala acuta, ruptura de ventricul sting sau efuziunile pericardice.

Perfuzia miocardica permite evaluarea ischemiei reziduale daca pacientul nu este cateterizat cardiac. Severitatea ischemiei permite indicarea cateterizarii cardiace sau a continuarii terapiei conservatoare.

Angiografia cardiaca permite investigarea anatomiei cardiace si extinderii bolii. Pacientii cu soc ireductibil, angina neresponsiva la terapia medicala sau congestie pulmonara severa necesita cateterizare cardiaca imediata.

Diagnosticul diferential se face cu: anxietatea patologica, disectia aortica, stenoza aortica, miocardita, pericardita acuta, pneumotoraxul, pneumonia, embolismul pulmonar, spasmul esofagean, esofagitele, gastritele acute, boala de reflux gastro-esofagean si colecistita.

Teste de diagnostic


Persoanele care au suferit un infarct miocardic trebuie sa efectueze o serie de teste diagnostice. Importanta acestora consta in posibilitatea de a determina cauza infarctului miocardic, portiunea de miocard afectata si tipul de boala coronariana de care suferiti. Infarctul miocardic poate fi primul simptom al unei boli coronariene.
Testele contribuie de asemenea la alegerea unui tratament adecvat si a unui stil de viata care sa previna aparitia altor probleme de sanatate.

Testele diagnostice pot fi invazive sau neinvazive. Testele neinvazive sunt efectuate  fara   a se introduce ace, instrumente sau fluide in corp. Testele invazive variaza de la o simpla intepatura pentru un test de sange, inserarea unei sonde sau a unui dispozitiv si pana la interventiile chirugicale complexe precum operatia pe cord deschis.   Teste non-invazive:  Test Descriere Motivul efectuarii Electrocardiograma (EKG sau ECG) Inregistreaza activitatea electrica a inimii si  durata fiecarei batai a inimii. Stabileste daca exista un infarct miocardic in antecedente.   Identifica semnele care anunta un stop cardiac.   Urmareste modificarile ritmului cardiac. Electrocardiograma ambulatorie (numita si monitorizare  ambulatorie sau Holter) Inregistreaza activitatea electrica a inimii in timpul activitatilor zilnice. Analizeaza si descrie activitatea inimii in timpul activitatilor zilnice pentru a se determina starea inimii.   Contribuie la alegerea celui mai bun tratament. Radiografie toracica Fotografierea inimii, plamanilor si a sternului. Stabileste daca inima este dilatata sau daca se acumuleaza plasma sanguina in plamani ca urmare a unui stop cardiac. Ecocardiografie (ecocardiograma) Plasarea unui dispozitiv care foloseste unde de inalta frecventa (ultrasunete) pe pieptul pacientului pentru a fotografia marimea, structura si contractiile inimii. Furnizeaza informatii valoroase despre starea de sanatate a inimii.   Obtine informatii despre ritmul cardiac neregulat (aritmie). Imagistica computerizata   Include: CT (Tomografie Computerizata), RMI (Rezonanta Magnetica Nucleara), EBCT (Electron Beam Computer Tomograph), PET (Tomografie computerizata cu emisie de pozitroni), SPECT (Tomografie computerizata cu emisie de fotoni), DCA (Angiografie cardiaca), CAT (tomografie computerizata axiala).   Imagistica computerizata (tomografia computerizata) se refera la  testele care utilizeaza imagini generate de calculator pentru a obtine informatii despre inima. Analizeaza afectiunile aortice (disectia de aorta), tumori cardiace si afectiuni ale pericardului. Test de efort Un monitor este conectat la inima in timp ce pacientul merge pe banda rulanta. Mai multe aspecte legate de functionarea inimii pot fi verificate: frecventa cardiaca, respiratia, tensiunea arteriala, EKG si modul in care inima reactioneaza la efort. Contribuie la stabilirea diagnosticului bolilor coronariene.   Contribuie la identificarea cauzei unor simptome precum durerea in regiunea inimii (angina).   Contribuie la determinarea nivelului sigur de efort.   Identifica semnele pot anunta unele afectiuni ale inimii (stop cardiac).      

Tratament


Terapia initiala este directionata spre recuperarea a cit mai mult din miocardul afectat, prin metode medicamentoase sau chirurgicale. Tratamentul secundar urmareste terapia durerii, restaurarea echilibrului electrolitic si aportului de O2, prevenirea ischemiei secundare si tratarea complicatiilor care un intervenit.

Masurile de urgenta:
-efectuarea unui EKG
-toti pacientii necesita monitorizare cardiaca
-prinderea a doua linii venoase
-efectuarea unei pulsoximetrii si administrarea de O2
-efectuarea unei radiografii toracice.

Terapia medicamentoasa.

Aspirina trebuie administrata imediat. Aceasta scade mortalitatea si reinfarctizarile. In caz de alergie la aspirina se poate folosi clopidogrel.

Beta-blocantele folosite pentru controlul ritmului cardiac si scaderea necesarului de O2. Metroprololul este standardul, fiind un blocant selectiv al receptorului beta1-adrenergic care scade automatismul contractiilor. Beta-blocantii reduc rata de reinfarctizari si ischemia recurenta.

Nitratii sunt folositori pentru reducerea presarcinii si ameliorare simptomatica, dar nu influenteaza rata de mortalitate. Nitroglicerina intravenoasa se foloseste pentru remiterea discomfortului ischemic, controlul hipertensiunii sau a congestiei pulmonare.

Nitratii nu trebuie administrati:
-pacientilor care au luat fosfodiesteraza cu mai putin de 24 de ore inainte
-care prezinta infarct al ventricolului drept
-ritmul cardiac <60 sau >100.

Sulfatul de morfina se administreaza pentru a ameliora durerea si anxietatea.

Terapia trombolitica.
Aceasta trebuie administrata in primele 12 ore de la instalarea simptomelor la un pacienti cu supradenivelare ST mai mare de 0. 1 mV.

Activatorul tisular al palsminogenului (t-PA) este superior streptokinazei, iar eficacitatea sta in timpul rapid de administrare.

Administrarea de glicoproteina plachetara IIb/IIIa la pacientii cu risc de ischemie continua si la care este indicata cateterizarea percutana cardiaca. Cei mai utilizati sunt eptifibatide si tirofiban.

Heparina se administreaza la pacientii care au luat glicoproteina plachetara dar nu si la cei care au luat streptokinaza. Este indicata si la pacientii recomandati pentru angioplastie.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei reduc mortalitatea dupa un infarct. Administrarea lor cit mai rapida daca pacientul nu prezinta contraindicatii si este stabil. Au beneficiile cele mai mari la pacientii cu difunctie de ventricol sting.

Terapia chirurgicala.


Angioplastia percutana coronariana
este optiunea la majoritatea pacientilor care nu raspund la terapia medicala, la care terapia trombolitica a esuat, care sunt in soc cardio-vascular si care au contraindicatii pentru anticoagulante.

By-pass-ul coronaro-aortic cu crefon venos sau arterial este indicat la pacientii la care angioplastia a esuat si la cei care dezvolta complicatii mecanice cum ar fi: ruptura muschilor papilari, a ventricolului sting.

Dieta.

Initial pacientii nu se vor alimenta oral pina nu sunt stabilizati. Este indicata dieta fara sare, grasimi, colesterol, fumat si alcool.
In primele 24-48 de ore pacientii vor sta la pat. Dupa acest interval vor reincepe activitatea fizica gradat.

Prognostic
Infarctul miocardic acut este asociat cu o rata a mortalitatii de 30%, jumatate din decese survenind inaintea internarii. 5-10% dintre supravietuitori decedeaza in primul an de la primul infarct suferit. Aproximativ jumatate din pacientii cu infarct miocardic sunt reinternati intrun an de la evenimentul initial.

Prognosticul este variabil si depinde de extinderea zonei de infarct, de functia reziduala a ventriolului sting si daca pacientul a necesitat revascularizare

Intrebari frecvente


De ce am suferit un infarct miocardic?
Muschiul inimii (miocardul) are nevoie de oxigen pentru a fuctiona. Infarctul miocardic se produce atunci cand fluxul de  sange care iriga miocardul este redus sau intrerupt complet. Arterele coronare care vascularizeaza inima se ingroasa datorita depunerilor de grasimi, colesterol si de alte substante, formand placi de aterom.  Acest proces se numeste ateroscleroza. Cand o placa dintr-o artera coronara se rupe, se formeaza un cheag de sange (tromb) in jurul ei.  Acesta poate obstrua artera si intrerupe fluxul sanguin spre miocard.  Astfel, miocardul nu  mai primeste oxigenul si nutrientii de care are nevoie, boala care poarta denumirea de ischemie cardiaca. Atunci cand o parte a miocardului este afectata sau distrusa ca urmare a ischemiei cardiace, se produce stopul cardiac sau infarctul miocardic (IM).

De ce nu am avut simptome de alarma?
 Ateroscleroza nu prezinta simptome. Un alt motiv pentru care nu ati avut simptome se datoreaza faptului ca uneori, cand o artera coronara se ingusteaza in interior, alte vase sanguine care iriga inima se ramifica pentru a compensa. Reteaua de vase ramificate este numita circulatie colaterala si contribuie la protejarea impotriva infarctului miocardic prin hranirea inimii cu sange. Circulatia colaterala se poate dezvolta si dupa un infarct miocardic pentru a contribui la recuperarea functiei miocardului.

Inima mea este afectata permanent?
Cand se produce un infarct miocardic, miocardul nu mai este hranit iar celulele sale incep sa moara.  Portiunea afectata a muschiului cardiac depinde de marimea zonei hranite de artera obstruata si de intervalul de timp dintre instalarea infarctului si inceperea tratamentului. Pe masura ce inima se vindeca, pe portiunea miocardului afectata de infarctul miocardic se formeaza o cicatrice. De obicei, procesul de vindecare a inimii dureaza intre o luna si sase saptamani, in functie de marimea infarctului si de timpul necesar fiecarei persoane. Inima este un organ foarte rezistent: chiar daca o portiune a sa sufera leziuni permanente, restul continua sa functioneze. Dar, datorita leziunilor provocate de infarctul miocardic, inima este slabita, iar functia sa de pompa este diminuata. Cu toate acestea, cu ajutorul unui tratament adecvat si adoptand un stil de viata sanatos, puteti preveni producerea altor leziuni.

Inima se vindeca dupa un infarct miocardic?
De cele mai multe ori, raspunsul este afirmativ. Procesul de vindecare al muschiului inimii incepe imediat dupa infarct si dureaza aproximativ opt saptamani. Portiunea afectata de infarct, unde se  formeaza o cicatrice, nu se contracta si nu pompeaza sangele la fel de eficient ca cea sanatoasa. Aceasta echivaleaza cu o diminuare a functiei de pompa a inimii, care depinde de marimea si localizarea infarctului. Majoritatea persoanelor care supravietuiesc unui infarct miocardic  dezvolta o boala coronariana si trebuie sa-si schimbe radical stilul de viata sau sa ia medicamente pentru a preveni  alte infarcturi si pentru a duce o viata normala si activa.

Durerea toracica este intotdeauna un semn al infarctului miocardic?
Nu. O forma frecventa de durere toracica este angina sau angina pectorala. Se manifesta printr-o durere care dureaza cateva minute. Apare atunci cand miocardul nu primeste sangele si oxigenul de care are nevoie. Angina se deosebeste de infarctul miocardic prin faptul ca nu provoaca leziuni permanente miocardului. Angina se produce deseori in timpul exercitiilor sau a starilor emotionale de stres atunci cand frecventa cardiaca si presiunea sangelui cresc, iar miocardul are nevoie de mai mult oxigen.

Care sunt diferitii termeni medicali pentru infarct miocardic?
Infarct miocardic -Distrugerea (necroza) unei portiuni a muschiului inimii (miocardul) provocate de intreruperea circulatiei sangelui printr-o artera coronara.

Tromboza coronariana -Formarea unui cheag de sange (tromb) intr-o artera care transporta sangele la muschiul inimii. Se mai numeste si ocluzie coronariana.

Ocluzie coronariana – Obstruarea unei artere coronare si diminuarea fluxului sanguin la o portiune a miocardului. Este o cauza a stopului cardiac.

Care sunt celelalte cauze ale infarctului miocardic?
Uneori un spasm coronarian poate fi cauza producerii infarctul miocardic. O artera coronara se contracta temporar si se ingusteaza determinand scaderea sau oprirea irigarii unei parti a miocardului. Cauzele producerii spasmelor nu se cunosc. Spasmul se poate produce pe vasele sanguine normale, ca si pe vasele obstruate partial de ateroscleroza. Un spasm sever poate provoca infarctul miocardic.