Home Boli si afectiuni medicale Scarlatina (Boli infectioase)
Boli si afectiuni medicale - Boli infectioase
Scarlatina

Introducere


Scarlatina este o boala infectioasa, cauzata de streptococul beta-hemolitic grup A, care secreta o toxina eritrogena (responsabila pentru aparitia eruptiei).

Infectia afecteaza cu precadere copiii cu varste intre 5 si 10 ani, in special in lunile de iarna si mult mai rar, adultii. La copiii sub 2 ani, scarlatina este rara, datorita prezentei anticorpilor materni. De asemenea, 80% din copiii cu varsta de 10 ani dispun de anticorpi impotriva toxinelor streptococice.

Transmiterea infectiei se face pe cale aerogena, de la individul contaminat, prin intermediul picaturilor de saliva emise de acesta. Rata infectarii este mai mare in mediile suprapopulate (scoli, institutii, etc.) La adulti, incidenta scarlatinei scade datorita dezvoltarii imunitatii fata de majoritatea serotipurilor de streptococ.

Incubatia (perioada cuprinsa intre contactul cu bacteria si aparitia primelor simptome ale bolii) dureaza 2 -5 zile. Copilul este contagios incepand cu doua zile inaintea anginei si pana la 24 ore dupa inceputul antibioterapiei. Cu cat consultarea medicului este mai tarzie, cu atat copilul este mai mult timp contagios.

Datorita tratamentului cu antibiotice (penicilina), aceasta infectie este mai putin frecventa decat in trecut si de asemenea, mai putin grava. In general, copiii prezinta o forma atenuata a bolii, cu o durata scurta.

In prezent, infectia are o evolutie benigna, iar mortalitatea se datoreaza complicatiilor, precum bronhopneumonia si meningita.

Semne si simptome


Scarlatina se prezinta sub forma unei angine (inflamatia faringelui si amigdalelor) si a unei eruptii cutanate.

Debutul bolii este brusc, cu febra puternica (40° C), frisoane, tahicardie (accelerarea ritmului cardiac), disfagie (dificultati la deglutitie) si cresterea in volum a ganglionilor. Scarlatina este insotita in general de dureri de cap, dureri abdominale, varsaturi si o stare generala alterata. La examenul cavitatii bucale, se observa angina "rosie”, iar limba este acoperita de un depozit alb.

Dupa 24 -48 ore, se manifesta eruptia cutanata, cauzata de toxina eritrogena secretata de streptococul beta-hemolitic, care se raspandeste in intregul organism. Aceasta eruptie specifica scarlatinei se numeste exantem.

Exantemul debuteaza si predomina pe plicile de flexiune ale membrelor (coate, axile, etc.), la baza gatului si pe partea inferioara a abdomenului. Caracteristica majora a acestei eruptii este debutul la nivelul toracelui, de unde se extinde pe restul corpului, cu exceptia palmelor mainilor si plantelor (talpilor) picioarelor. Pielea pare arsa de soare, iar la atingere este rugoasa. Exantemul este alcatuit din micropapule, ce dispar la apasare.

Dupa o saptamana, exantemul incepe sa dispara, iar pielea se descuameaza, in special pe maini si picioare.

Forma frusta, mai frecventa decat formele clasice, se caracterizeaza printr-un debut estompat si temperatura mai scazuta. Eruptia este de culoare roz, nu rosie, si dureaza mai putin timp (2 -3 zile). Aspectul limbii, a faringelui si amigdalelor este cel din forma clasica a infectiei.   Complicatii

Complicatiile pot fi nefrita (inflamatia rinichilor) sau reumatismul articular acut, ce se datoreaza anginei cu streptococ tratata insuficient sau netratata. Dupa utilizarea penicilinei si cortizonului, aceste complicatii sunt foarte rare.

Alte complicatii ale scarlatinei pot fi: limfadenita cervicala, otita medie, sinuzita, bronhopneumonia, meningita sau septicemia.

Diagnostic si tratament


Diagnosticul scarlatinei se bazeaza pe examenul clinic. Simptomele sunt usor de recunoscut. In cazul unei forme fruste sau atenuate, o prelevare a secretiilor poate fi necesara si va evidentia prezenta streptocului hemolitic grup A.

Diagnosticul diferential se face cu urticaria, alte boli de origine virala si eruptia scarlatiforma, de origine medicamentoasa, ce survine in general in a 10-a zi a tratamentului si consta in urticarie, prurit, dar nu si simptome la nivelul faringelui si amigdalelor (enantema).

Tratamentul este indispensabil, deoarece scarlatina poate antrena complicatii tardive grave.  In general, este prescris un tratament cu antibiotice (penicilina, sau in cazul unei alergii, macrolide), timp de 10 zile. Izolarea copilului este obligatorie in primele 48 ore dupa initierea tratamentului. De asemenea, identificarea persoanelor care au intrat in contact cu bolnavul si tratamentul celorlalti membri ai familiei este necesar timp de 7 zile.

Pentru reducerea febrei si durerii, se recomanda luarea de acetaminofen (paracetamol), dupa doza recomandata  de medic. Pruritul poate fi calmat cu ajutorul unor creme sau lotiuni, dar si prin luarea de antihistaminice.