Home Boli si afectiuni medicale Vaginita (Boli genitale si ale sanilor)
Boli si afectiuni medicale - Boli genitale si ale sanilor
Vaginita

Introducere


Vaginita este o inflamatie a vaginului care se manifesta prin secretii, prurit si dureri.   Cauza este reprezentata in general de o modificare in echilibrul florei vaginale sau de o infectie.  Vaginita poate fi cauzata si de reducerea nivelului de estrogen dupa menopauza.   Tipurile cele mai frecvente de vaginita sunt:   ● Vaginita bacteriana -acest tip de vaginita este rezultatul inmultirii excesive a unei bacterii care se gaseste in mod normal la nivelul vaginului, ducand la modificarea echilibrului florei vaginale. Se estimeaza ca una din sase femei insarcinate are vaginita bacteriana.
● Candidoza vaginala -cauza acestui tip de vaginita este o ciuperca numita Candida albicans. Se estimeaza ca 3 din 4 femei sufera cel putin o data in timpul vietii de o infectie vaginala cu o ciuperca.
● Tricomonaza vaginala -acest tip de vaginita este cauzata de un parazit (tricomonas) si se transmite prin contact sexual.
● Vaginita atrofica -este cauzata de reducerea nivelului de estrogen dupa menopauza. Mucoasa vaginala se subtiaza si se usuca, determinand mancarime, arsuri si durere.   Tratamentul depinde de tipul vaginitei de care sufera pacienta.

Semne si simptome


Semnele si simptomele comune ale diferitelor tipuri de vaginita sunt:

» modificarea culorii, cantitatii sau mirosului secretiilor vaginale
» prurit (mancarime) sau iritatie
» dureri in timpul contactului sexual
» dureri in timpul mictiunii (urinarii)
» sangerari vaginale usoare

In plus, unele semne si simptome depind de tipul vaginitei:

Vaginita bacteriana - se oberva o secretie vaginala alb-cenusie, urat mirositoare. Mirosul suparator (de “peste”) este mai evident dupa contactul sexual.
Candidoza – principalul simptom este pruritul, dar poate fi insotit si de o secretie alba, vascoasa, cu aspect branzos.
Tricomonaza – aceasta infectie se manifesta prin aparitia unei secretii galbui sau gri-verzui, uneori cu aspect de spuma.

Desi toate aceste tipuri de vaginita au simptome diferite, nu este intotdeauna usor de identificat tipul de infectie vaginala in cauza. De fapt, diagnosticarea poate fi dificila chiar si pentru un medic cu experienta. Asta deoarece mai multe tipuri de infectie pot fi prezente in acelasi timp. In alte cazuri insa, vaginita poate fi asimptomatica.

Secretiile vaginale normale


Secretiile vaginale normale reprezinta modalitatea vaginului de a se curata si de a mentine o stare de echilibru. Ele sunt transparente sau au o culoare alb-tulbure si un miros usor, nicidecum neplacut. In timpul ciclului menstrual, cantitatea si consistenta secretiilor variaza. Astfel, la un anumit moment al lunii, secretia poate fi redusa cantitativ si apoasa, pentru ca in alta perioada sa devina mai abundenta si mai vascoasa. Toate aceste secretii sunt considerate drept normale.
Atunci cand secretiile vaginale au un miros neplacut, ele sunt considerate anormale. Ele pot fi insotite de senzatii de mancarime sau arsuri. Mancarimea poate fi prezenta pe tot parcursul zilei, dar este mai suparatoare in timpul noptii. Aceste simptome se accentueaza dupa raporturile sexuale.
Daca observati o modificare in cantitatea, mirosul sau culoarea secretiilor, consultati imediat medicul.

Cauzele vaginitei


Vaginita bacteriana

Cauza vaginitei bacteriene este reprezentata de dezvoltarea excesiva a unui microorganism ce face parte in mod normal din flora vaginala, ducand la pierderea echilibrului acesteia. In mod obisnuit, bacteriile “bune” din vagin sunt mai numeroase decat cele “rele”. Dar, daca bacteriile rele se inmultesc prea mult, echilibrul florei vaginale este distrus si apare vaginita bacteriana.
Femeile cu mai multi parteneri sexuali, cele care utilizeaza un dispozitiv intrauterin ca metoda contraceptiva sau fac dusuri vaginale au un risc mai ridicat de aparitie a vaginitei bacteriene.

Vaginitele micotice
Infectiile vaginale micotice se produc atunci cand anumiti factori interni sau externi modifica flora vaginala si determina o dezvoltare excesiva a unei ciuperci microscopice – cea mai comuna fiind Candida albicans. Infectiile micotice nu sunt considerate drept boli cu transmitere sexuala.
Factorii de risc pentru aparitia infectiilor cu ciuperci sunt:
 - medicamentele – in special antibiotice si steroizi
 - diabetul netratat
 - modificarile hormonale, asociate cu sarcina, contraceptivele orale si menopauza
Spalarea intravaginala, dispozitivele intrauterine, lenjeria umeda sau stramta si produsele de igiena pentru femei (sprayuri, deodorante) nu provoaca aceste infectii, dar pot creste riscurile de aparitie a vaginitelor micotice.

Tricomonaza

Tricomonaza este o boala cu transmitere sexuala cauzata de un parazit microscopic, unicelular numit Trichomonas vaginalis. Acest parazit se poate transmite in timpul raporturilor sexuale cu un  partener infectat. La barbati, parazitul infecteaza de obicei tractul urinar, dar deseori nu provoaca simptome specifice. La femei, infectia se dezvolta in general la nivelul vaginului.

Factorii de risc pentru aparitia vaginitei


» tratamentele recente cu antibiotice. De exemplu, antibioticele luate pentru tratarea unei infectii pot distruge si bacteriile “prietenoase” care mentin echilibrul florei vaginale. Prin urmare, ciupercile se dezvolta excesiv si apare infectia.
» diabetul netratat – atunci cand nivelul glicemiei depaseste valorile normale
» modificarile nivelului de hormoni (de exemplu, in timpul sarcinii)
» contraceptivele orale
» afectiuni ale sistemului imunitar
» afectiuni ale glandelor endocrine (tiroida)
» terapia cu hormoni corticosteroizi

Diagnostic


Pentru a diagnostica vaginita, medicul ginecolog va efectua un examen pelvin si va preleva o mostra de secretii vaginale pentru a fi analizata la microscop.  Mostra va permite identificarea tipului de vaginita in cauza.
In plus, medicul poate lua in considerare antecedentele de infectii vaginale sau de boli cu transmitere sexuala.

Complicatii


In general, infectiile vaginale nu dau nastere unor complicatii grave. Totusi, la femeile insarcinate, atat vaginita bacteriana cat si tricomonaza au fost asociate cu nasterile premature.
Femeile care sufera de vaginita bacteriana sau cele infectate cu parazitul trichomonas prezinta un risc crescut de contaminare cu virusul HIV sau cu alte BTS, comparativ cu cele neinfectate.

Tratament


Vaginita bacteriana
In tratamentul vaginitei bacteriene, medicul poate prescrie antibiotice -  metronidazol sau  clindamicina (Cleocin), sub forma de tablete, de geluri sau creme vaginale.
Vaginitele micotice
Infectiile vaginale micotice se trateaza de obicei cu creme antifungice, cu administrare locala (miconazol, clotrimazol) sau cu antifungice orale (fluconazol -Diflucan).
Medicamentele antifungice administrate pe cale orala afecteaza intregul organism si nu sunt recomandate pe perioada sarcinii.
Tricomonaza
Tricomonaza se trateaza cu metronidazol comprimate.
Vaginita atrofica
Terapia de substitutie cu estrogen (sub forma de creme vaginale, comprimate sau plasture transdermic) este utilizata in tratamentul vaginitei atrofice.

Masuri pentru prevenirea vaginitelor


» purtati lenjerie din fibre naturale  (bumbac, matase)
» evitati lenjeria prea stramta sau fabricata din materiale sintetice care permit acumularea caldurii si a umezelii
» nu faceti dusuri intravaginale decat daca sunt prescrise de ginecolog - acestea pot distruge echilibrul normal al florei vaginale, crescand riscul de infectii.
» evitati folosirea deodorantelor sau sprayurilor vaginale
» nu folositi sapun prea agresiv sau cu actiune antibacteriana
» evitati lenjeria umeda (in special costumul de baie)
» evitati baile fierbinti frecvente
» consumati iaurt care contine culturi active de Lactobacillus – acesta este un tip de bacterii "bune" care se gasesc in mod obisnuit in vagin si contribuie la prevenirea infectiilor micotice recurente
» daca suferiti de diabet, mentineti nivelul glicemiei cat mai apropiat de valoarea normala
» protejati-va impotriva bolilor cu transmitere sexuala
» efectuati periodic un control medical, care sa contina un examen ginecologic complet, un test Papanicolau in fiecare an (sau conform indicatiilor medicului)