Home Boli si afectiuni medicale Vertijul pozitional benign (Afectiuni neurologice)
Boli si afectiuni medicale - Afectiuni neurologice
Vertijul pozitional benign

Vertijul pozitional benign Vertijul pozitional benign este o tulburare a functiei labirintice si se datoreaza afectarii nervul vestibulocohlear (nervul cranian VIII). Se mai numeste si vertijul pozitional al lui Barany.

Frecventa aparitiei acestei boli este de aproximativ 17% din toate cazurile de vertij. Femeile sunt afectate mai des decat barbatii. Aceasta afectiune se caracterizeaza prin vertij paroxistic si nistagmus atunci cand capul pacientului adopta anumite pozitii.

Urechea interna contine doua feluri de receptori - auditivi si vestibulari, care joaca un rol foarte important in mentinerea echilibrului. Portiunea vestibulara a urechii interne consta dintr-o vezicula circulara, una elipsoidala si trei canale semicirculare. Receptorii canalelor semicirculare sunt sensibili la acceleratia angulara. Receptorii veziculelor sunt sensibili la acceleratia liniara. Receptorii constau din placute din gel de mucopolizaharide cu mici fibre incluse si cristale de carbonat de calciu cu diametru de 0,5 pana la 30 µm. Aceste cristale se numesc otoliti. In urma unor injurii ca raniri la nivelul capului, infectii ale urechii, imbatranirea, receptorii veziculelor pot sa se degradeze, iar cristalele de carbonat de calciu degradeaza receptorii. Mai tarziu, otolitii pot ajunge in lichidul care umple canalele semicirculare. Intr-un astfel de caz, o schimbare a pozitiei capului va face sa se miste otolitii, ceea ce va cauza o hidromecanica normala a lichidelor din urechea interna si, ca urmare, va surveni o senzatie de vertij rotational.

Cauze

Cele mai frecvente cauze ale vertjului pozitional benign la persoanele sub 50 de ani sunt traumatismele cranio-cerebrale. Aproape jumatate din cazurile de ameteala la pacientii în varsta sunt determinate de vertijul pozitional benign. Vertijul pozitional benign poate fi declansat si de o migrena. Aproape 50% din toate cazurile sunt idiopatice (nu au o cauza identificata).  Alte cauze care pot declansa vertijul sunt: virozele respiratorii, jocurile pe calculator, stressul psihic.

Manifestari clinice

Simptomele sunt aproape intotdeauna declansate de o schimbare a pozitiei capului. Ridicarea din pat sau intoarcerea de pe o parte pe alta sunt miscari care pot declansa o criza de vertij. Unii oameni se simt ametiti si nesiguri cand isi ridica capul sa priveasca în sus. Simptomele apar de regula intermitent. Exista forme usoare, moderate sau forme severe care pot determina greata. Aproximativ 20% din toate cazurile de ameteala se datoreaza vertijului pozitional benign.

Diagnosticul diferential  se face cu: labirintita purulenta care complica meningita; labirintita seroasa care apare in infectiile urechii medii; labirintita toxica din cadrul intoxicatiilor cu alcool, streptomicina, chinina, gentamicina. Diagnosticul diferential trebuie sa mai aiba in vedere raul de miscare, traumatismele si hemoragiile de la nivelul urechii interne. De obicei in aceste cazuri atacurile de vertij dureaza mai mult timp.

Tratament 

Se pot executa miscarile de repozitionare otolitilor, efectuate prin manevra Epley si manevra de eliberare Semont. Scopul acestor manevre este de a mobiliza otolitii dintr-unul din canalele semicirculare. Aceste manevre sunt foarte eficiente si pot fi efectuate in cabinetul unui specialist în aproximativ 15 minute.
Tratamentul poate cuprinde exercitii de terapie fizica vestibulara pentru reinvatarea echilibrului. Sunt recomandate, de asemenea, si exercitiile de acomodare Brandt-Daroff  putand fi efectuate si la domiciliu. Chirurgia de obstructie canaliculara poate fi o alta optiune.

In cazul senzatiilor de frica de scurta durata in timpul crizelor acute de vertij se pot administra anxiolitice, in special in timpul vertijului pozitional. Aceste medicamente nu afecteaza cauza esentiala a afectiunii, dar au un efect  pozitiv de scurta durata.

In cazurile de corectare spontana nu este indicat sa se utilizeze medicamente pe termen lung. Uneori starea pacientului se imbunatateste spontan, chiar si fara tratament. Medicamentele se administreaza in scopul de a preintampina crizele.

Antiemeticele (medicamente care diminua senzatia de voma) pot sa inlature simptomele ametelii si ale starii de voma, care insotesc de obicei crizele puternice de vertij. Se pot administra si sedative usoare care reduc capacitatea aparatului vestibular de analiza semnalele patologice de la nivelul urechii interne.

Solutia chirurgicala a vertijului este ultima linie de tratament ale vertijului, fiind folosita intr-un numar mic de cazuri care sunt rezistente la tratamentul conservator. Interventia chirurgicala se efectuata de obicei in cazul tumorii cerebrale sau in cazul pacientilor cu vatamari craniene grave.