Home Vox medici Articole Prof. Carmen Ginghina Prof.dr. Carmen Ginghina: "Daca te pretuiesc colegii deja inseamna foarte mult!"
Vox medici - Doctor Prof. Carmen Ginghina
articol pe larg
Prof. Carmen Ginghina
Medic cardiolog
Totodata din 1997, prof. dr. Carmen
Ginghina este sefa Sectiei Clinice
de cardiologie III Institutul de
Boli Cardiovasculare
"Prof.C.C.Iliescu". De asemenea,
prof.dr. Carmen Ginghina a fost
directorul medical al Institutului
de Boli Cardiovasculare "Prof.dr.
C.C. Iliescu" in perioada
2000-2001, a vezi tot

Prof.dr. Carmen Ginghina: "Daca te pretuiesc colegii deja inseamna foarte mult!"

8 August 2011

Daca ar fi sa o caracterizam in cateva cuvinte pe prof.dr. Carmen Ginghina am spune ca este fara indoiala, un medic dedicat pacientului sau, indiferent daca acesta este copil sau adult. Pe Carmen Ginghina nu o gasesti de multe ori in biroul sau de sef al Clinicii de Cardiologie UMF "Carol Davila" din cadrul Institutului C.C. Iliescu, ci mai degraba in saloanele pacientilor vorbindu-le cu caldura, zambindu-le si incurajandu-i. Nu lasa nicio problema nerezolvata, iar atunci cand ajunge in spital primul lucru la care se gandeste este sa-si vada pacientii. Aflati mai multe despre renumitul medic in interviul urmator:

Oana Ciornia (O.C): Va amintiti cum ati decis sa va indreptati catre meseria de medic?

Prof.dr. Carmen Ginghina (C.G): Am ales conjunctural medicina. Invatam foarte bine, am fost chiar sefa de promotie pe liceu, am terminat cu 10 si nu stiam ce sa aleg. Ezitam intre lucruri la marginea celor doua spectre: politehnica si filologie. Tatal meu era avocat si mi-a spus trebuie sa supravietuiesti, trebuie sa ai o meserie si cea care ar putea sa uneasca foarte bine partea de stiinta cu cea de arta ar putea fi medicina. A avut o mare influenta asupra mea tot timpul, iar vorbele lui au fost hotaratoare. A fost lozul castigator fiindca mi s-a potrivit foarte bine si interesul teribil pentru stiinta si creativitatea pe care mi-o dezvoltase partea de literatura, in medicina au fost minunate.

O.C: Care a fost momentul din timpul facultatii care v-a spus ca ati ales meseria potrivita?
 

C.G: Cred ca de la inceput am fost hotarata si pentru ca sunt o persoana perseverenta, pozitiva, odata ce am ales, acesta a fost drumul. Am avut asa o mica problema, fiind singura la parinti, nefiind trimisa in tabere, nu am avut obisnuinta colectivitatii. Cand am inceput clinica mi se parea ca intru in intimitatea unor oameni, era cumva contrar intregii vietii de pana atunci, a educatiei de pana atunci si m-am gandit ca poate ca nu ar fi bine sa fac clinica, ori medicina inseamna in primul rand contactul cu bolnavii. Dar, am continuat sa invat, sa ma stradui sa acumulez si dupa ce am terminat facultatea am facut internat, pentru ca asa era atunci. Am facut foarte multe stagii, iar cand mi-am dat examenul de secundariat am luat prima pe tara pentru ca toata lumea a spus ca am ajuns la un simt clinic. A fost un lucru contrar vointei mele. Am invatat atat de multa clinica pentru ca mi se parea ca niciodata nu am sa pot sa fiu clinician, incat am ajuns sa ma descurc foarte bine. Cred ca mai degraba acela a fost momentul in care am inceput sa am incredre in mine ca doctor. Chiar si acum cand sunt profesor, cand conduc o scoala, cand ii invat pe altii, placearea de a vedea bolnavul este enorma (03.30). Asta ma ajuta foarte mult si in stiinta.

O.C.: De ce ati optat pentru cardiologie?

C.G: Mi s-a parut una dintre specialitatile care uneste partea de urgenta cu partea de minutiozitate. Exista cazuri in care te stradui foarte tare ca sa afli diagnosticul, dar poti sa o faci in liniste folosind toate oportunitatile tehnice ale momentului si sunt conditii in care trebuie sa decizi in clipa aceea. Cred ca amestecul acesta de parte de urgenta si de parte de profunzime si de studiu m-a facut sa aleg cardiologia dintre toate specialitatile medicale.

O.C: Aveti o supraspecializare in cardiologie pediatrica. De ce ati ales sa lucrati si cu copiii?

C.G: Asta s-a intamplat pe parcurs. Am lucrat 25 de ani in unitatea de coronarieni, deci eram foarte obisnuita cu urgenta. Cand m-am mutat pe o alta sectie, s-a creat un departament de cardiologie pediatrica unde a intrat prin concurs un medic pediatru. Eu ii faceam vizita pediatrei, ca si cum profesorul face vizita stiind mai putin decat un pediatru. Am inceput sa invat de la colega mea si din carti. E ca o alta meserie.

O.C.: Care este diferenta intre copii si adulti, ca si pacienti?
C.G.: Atunci cand intri intr-un salon de copii, observi ca alaturi de ei sunt mama, bunica, iar genetica sare in ochii. Ei seamana si din pornire e ceva. Apoi, la omul matur esti obisnuit cu niste parametri: ii iei tensiune, puls. Copilul il vezi dupa cum te priveste si sigur este foarte greu din cauza ca nu ai anamneza care e unealta foarte buna pentru doctor. Si acum cand ma duc in zona de copii parca ma pregatesc de fiecare data pentru un examen profesional.

O.C: Cum reusiti sa aveti o comunicare de succes cu ei?

C.G: Am o foarte buna empatie si poate ca asta intra in partea de doctor. Mi-e usor sa comunic, totul vine de sine.

O.C: Ati avut posibilitatea sa va formati in mai multe tari. Care ar fi diferentele pe care le-ati constatat si de ce este important pentru un medic roman sa se formeze inafara?

C.G: Cred ca e bine sa te formezi aici ca baza, sa inveti, sa faci garzi. Nu poti sa te duci in alte parti si sa inveti ani de zile, de aceea este important sa ai o baza. E bine sa inveti un lucru care nu se face la tine si sa vii sa-i inveti si pe altii. Asa cred ca e bine.

O.C.: Aveti ca inventie brevetata stimulatorul cardiac extern declansat de masajul cardiac. Ce beneficii a adus aceasta inventie in cardiologia romaneasca?

C.G: Este o inventie pe care am brevetat-o impreuna un profesorul Carp. Era o idee ca am putea sa facem un fel de conectie intre manevrele mecanice, intre masajul cardiac si activitatea electrica. A parut un lucru de foarte buna perspectiva. L-am brevetat si l-am si realizat cu ajutorul unei firme din Germania. In timp nu s-a dovedit atat de util pe cat parea initial; aceasta este senzatia mea de practician. Cred ca mai e de gandit la el. Nu exista in momentul acesta o legatura facuta prin aparat intre partea electrica si partea mecanica. Noi vedem uneori in perioadele de deces cum inima bate si omul moare, deci electric merge si mecanic nu merge. Aici este un secret care pe moment scapa.

 

 

 

 

 


O.C: Ce a insemnat pentru dumneavoastra functia de presedinte al Societatii Romane de Cardiologie pe care ati ocupat-o timp de trei ani?

C.G: A fost o mare onoare ca m-au ales colegii pentru ca daca te pretuiesc colegii deja inseamna foarte mult. Apoi a fost o provocare pentru nu sunt un talent organizatoric, dar am fost ajutata de faptul ca am cunoscut activitatea societatii de la bun inceput. Cand am venit aici, fiind foarte mica, la primul congres roman de cardiologie, am fost insarcinata sa sting luminile in sali, deci am invatat ce se face in societate in toate etapele. A mai contat si foarte mult faptul ca aici fiind un centru de invatamant in care s-au format peste jumatate din cardiologii din tara, cunoasteam nenumarati oameni. Deci nu vorbeam cu nescunoscuti ci cu oameni cu care am ingrijit bolnavi.


O.C: Ati fost nominalizata in "Top 100 de femei". Ce a insemnat aceasta nominalizare?

C.G: Am foarte bucuroasa si mandra, mai ales ca ocupasem la un moment dat locul 8, cum nici nu gandeam. Cred ca am fost ajutata de faptul ca obisnuiesc sa comunic bine cu bolnavii, n-am rigiditatea masculina, sunt minutioasa cum sunt multe femei, sunt foarte constiincioasa si responsabila. Acest bine a fost asigurat de barbatii din viata mea: tatal meu care m-a influentat si stimulat foarte mult, sotul meu care m-a ajutat enorm, a investit in mine, a crezut in forta mea si copilul meu care se intampla sa fie doctor. Daca partea de familie merge bine, este inalt suportiva.

O.C: Baiatul dumneavoastra a urmat o cariera de medic pe aceeasi specialitate? Cum i-ati insuflat dorinta de a fi medic?

C.G: Eu nu i-am spus sa se faca doctor. La un moment dat, l-am certat in privinta unei probleme si el mi-a spus: 'lasa mama lozincile. Exemplul tau personal este de ajuns'. A fost cel mai mare compliment. Cred astfel ca exemplul personal a avut o mare greutate si cred ca a mai fost ceva: faptul ca eu nu mai plang in legatura cu activitatea mea. A inteles de la mine ca merita sa faci aceasta meserie. El face oricum alta specialitate si anume chirurgia generala.

O.C: Ca si medic cardiolog cum va descurcati avand in vedere provocarile sistemului medical romanesc?

C.G: As vrea sa depasim acest moment de dificultate. E frustrant sa stii si sa nu poti, sa faci pentru ca n-ai. Asta este foarte greu si este greu sa faci pana la capat pentru ca nu ai. In strainatate e bine ca sistemul te ia cu el si te duce. Parerea mea de doctor si de sef de scoala este ca sunt foarte multi doctori foarte buni. Cred ca exista o mare rezerva care trebuie folosita. E dureros ca lumea medicala este privita mai putin bine. Cred ca nimeni nu iese sa spun ca in spatele unui medic e o perioada de munca enorma, de invatat teoretic, practic, grija. Parca nimeni nu pare sa inteleaga aceasta incarcatura a unui medic.

O.C: Uitandu-va in urma la cariera dumneavoastra, la viata dumneavoastra, ce ati schimba?

C.G: Orice om se gandeste ca ar putea sa faca mai mult. Poate ca pentru clinica as putea sa fac mai multe. Poate ca pe partea organizatorica, ar trebui sa fiu mai energica.

 

 

12619 vizualizari
Prof. Carmen Ginghina
Te invita sa-ti exprimi punctul de vedere aici.
Adauga comentariu 3 comentarii

Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa fiti autentificat.

Click aici pentru a va autentifica