Home Vox medici Articole Prof. Ioan Nedelcu Nu eu am ales dermatologia, ci ea m-a ales pe mine
Vox medici - Doctor Prof. Ioan Nedelcu
articol pe larg
Prof. Ioan Nedelcu
Medic dermatolog
Seful Departamentul de Medicina
Regenerativa la Institutul de
Medicina Comparata
Bucuresti.STUDII:1966-1970
– Liceul teoretic cu Examen de
bacalaureat(1970), oras Baicoi,
judetul Prahova (sef de
promotie);1970-1976 – Admis prin
Concurs si Pregatire la Facultatea
de Medicina Generala a vezi tot

Nu eu am ales dermatologia, ci ea m-a ales pe mine

2 Februarie 2012

Prof. dr. Ioan Nedelcu se poate mandri in cariera sa profesionala cu foarte multe lucruri. Unul dintre acestea este faptul ca a scris, desi este dermatolog, prima carte din Romania pe SIDA, carte dupa care au invatat ani buni multi infectionisti. De altfel, a realizat si lansat o gama de dermatocosmetice medicale unica in lume, a realizat studii princeps pentru Romania privind utilizarea laserilor in dermatologie si a fost primul roman membru al Academiei Americane de Dermatologie. In prezent, este seful Departamentul de Medicina Regenerativa la Institutul de Medicina Comparata Bucuresti.

Mirabela Viasu (M.V.): Sunteti medic dermatolog din anul 1975. Ce reprezinta dermatologia pentru dumneavoastra?

Ioan Nedelcu (I.N.): Dermatologia este o disciplina extrem de complexa intrucat pielea este un organ cu o situatie speciala si cu o patologie extrem de complicata. Daca timp de foarte multi ani se stia ca nu se face nimic din punct de vedere terapeutic in dermatologie, motivul pentru care nu se facea il reprezinta tocmai aceasta complexitate, care nu fusese inca inteleasa prin mecanismele patogenetice ale bolilor dermatologice si nici prin terapia medicamentoasa. De ce spun lucrul acesta? Pentru ca pielea, pe de o parte reflecta propria sa patologie de organ. Pielea este la limita dintre mediul intern - corpul omenesc si mediul extern - mediul ambiant, suportand toate agresiunile din acest mediu ambiant: calorice, fizice, traumatice, bacteriologice, virotice, micotice etc. In acelasi timp, pielea reflecta suferintele organelor interne. Un dermatolog trebuie sa aiba cunostinte puternice in domeniul medicinei interne, a fiziopatologiei, sa cunoasca foarte multa farmacologie, putina anatomie patologica, un pic de terapie fizicala pentru ca multe dintre suferintele cutanate se trateaza prin fluxuri energetice.

M.V.: Ce anume v-a determinat sa alegeti dermatologia ca specialitate?

I.N.: Dermatologia nu am ales-o eu, ci ea m-a ales pe mine. Pare amuzant, dar asa este. In urma cu peste 35 de ani, fiind intern pe grupa specialitatilor medicale, a trebuit sa dau concursul de secundariat cu alegerea de post pe specialitate, iar singurul post care m-ar fi tentat a fost unul pe dermatologie in Spitalul Militar Central Bucuresti. Am ales acest post, in speranta ca, fiind vorba de dermatologie - o disciplina foarte usoara de altfel, o sa am suficient timp la dispozitie sa ma pregatesc pentru un nou concurs si astfel sa ocup un post de medicina interna. Am fost trimis in Clinica Serban Voda, pe vremea aceea, actualmente "Prof. Scarlat Loghin", iar dl. prof. Alexandru Dimitrescu mi-a spus: "Ionica, am auzit de tine ca esti cel mai bun, ca ai luat primul concursul si ca ai ales dermatologia ca sa ai timp sa dai la medicina interna. Tu trebuie sa vii la stagiu la mine, asa ca du-te te rog pe langa doctorita Trifu care si ea a vrut sa faca medicina interna si cu siguranta veti gasi ceva de discutat". Dna. dr. Trifu a avut atata amabilitate, incat m-a invatat sa vad expresia dermatologia a medicinei interne.

M.V.: Acum daca ati avea ocazia sa alegeti din nou, v-ati indrepta tot spre dermatologie?

I.N.: Cred ca structural sunt facut pentru dermatologie si nu pentru medicina interna pentru ca in dermatologie, cand ai facut un lucru bun, se vede. In medicina interna sigur ca poti face si psihoterapie: vine un pacient cu dischinezie biliara, ii dai ceva medicatii, ii spui sa urmeze o dieta si ca se va simti mai bine. Ei bine, nu poti sa obiectivezi prin nimic acest "simtit mai bine". La piele, i-ai dat tratamentul, i-a trecut "buba", e ok. Nu i-a trecut, nu poti sa-l sugestionezi pe pacient ca nu o mai are buba. In dermatologie trebuie sa fii foarte precis, sa respecti protocolul de tratament si, mai ales, sa intelegi mecanismul prin care se produce boala, mecanismele prin care actioneaza medicatia si mai ales cum organismul se poate mobiliza pentru a produce vindecarea.

M.V.: Spuneati ca reprezentati prima generatie de medici din familia dvs. Copiii v-au impartasit aceasta pasiune pentru medicina?

I.N.: Sotia mea este medic si unul foarte bun pe boli interne, dar si un ecografist exceptional, fiind conferentiar pe imagistica medicala. Copiii mei au vazut in familie medicina, medicina, medicina. Nu i-am impins de la spate sa faca medicina, ei au vrut asta. Fata, care este cu doi ani mai mare, a terminat medicina, a luat concursul de rezidentiat si a avut o medie suficient de mare ca sa aleaga dermatologia. Baiatul este in anul V la medicina si este indragostit de chirurgie. Au vazut ce inseamna medicina, au vazut ca parintii lor lucreaza 12-14 ore pe zi, au vazut ca venim de la slujba si continuam cu cartea in fata acasa. Au vazut ca tatal lor, la o varsta destul de inaintata se duce la cursuri la Paris, stiu ce-i asteapta. Noi, de altfel, suntem constienti ca medicina e grea, ca in Romania a practica medicina este extrem de dificil si tocmai de aceea i-am lasat sa aleaga ceea ce vor pentru ca atunci cand le va fi greu sa fie raspunzatori de deciziile pe care le-au luat in viata.

M.V.: In acelasi timp, banuiesc ca sunteti si mandru de alegerile lor...

I.N.: Sunt foarte mandru. Evident, ca sunt foarte mandru pentru ca stiu ca ei au toate calitatile native pentru a deveni medici buni. Medicina nu este o profesie, medicina este o arta. Daca de la mama natura nu esti dotat cu anumite calitati care sa-ti permita sa te conectezi cu suferinta pacientului, sa-l intelegi si sa-i oferi medicatia fizica si spirituala nu vei avea mare succes.

M.V.: Spuneati mai devreme ca un medic invata tot timpul. Sunteti membru in foarte multe societati de dermatologie si mai faceti si cursuri de specializare in strainatate. Cum reusiti sa va gestionati timpul pentru le putea face pe toate?

I.N.: Primul lucru in medicina este sa fii recunoscut in ograda ta, in structura medicala in care lucrezi. Sa te recunoasca mai intai de toate pacientii. In momentul in care acestia isi trimit prietenii la tine urmeaza etapa a doua: sa te recunoasca ai tai colegi. Si cum te faci cunoscut? Prin rezultatele obtinute la pacienti si prin calitatea lucrarilor stiintifice prezentate la intrunirile nationale. Usor, usor incepi sa fii invitat sa sustii lucrari, prelegeri si astfel iti obtii si recunoasterea internationala. Vine vremea cand vei fi invitat la mult mai multe congrese decat poti merge si atunci intervine nevoia unei ierarhizari a prioritatilor. Si decizi: anul acesta aleg Academia Europeana de Dermatologie pentru aspecte de dermatologie, la anul ma duc la Vosian pentru a invata aspecte legate de medicina antiaging si de dermatologia si estetica medicala, in anul urmator aleg congresele Experto-Expert sau Master to Master in estetica sau in dermatologie. Pas cu pas, cu foarte multa munca, cu rabdare, cu zambetul pe buze, cu insusirea limbilor straine pentru ca oricat de bun ai fi in ograda ta, daca nu stii sa-ti prezinti marfa nu vei ajunge sa fii apreciat, ajungi sa acumulezi o serie de informatii foarte utile tie si pacientilor tai. Nu trebuie sa uiti nici de cercetarea aplicativa.

M.V.: Cum ati aprecia nivelul cercetarii medicale romanesti?

I.N.: Astazi este mult mai usor pentru ca exista programe de cercetare, se dau bani pentru cercetare. Pe vremea tineretii mele nu se dadeau bani, puneam entuziasmul in fata, mai puneam bani din punga si mai faceam si cate o cercetare pe ici pe colo. Astazi lucrurile s-au schimbat, din cercetare se poate trai chiar foarte bine. Doar impingand inainte stiinta medicala ajungem sa facem progrese. In urma cu 10-15 ani, daca cineva mi-ar fi spus "Doctore, o sa ajungi sa faci tratamente cu celule stem si hormoni de crestere pentru infrumusetarea pacientelor in propriul tau cabinet", m-as fi uitat ciudat. Astazi, de aproape doi ani facem aceste terapii in mod curent. Daca cineva mi-ar fi spus "Doctore, o sa ai in cabinetul tau o masinarie care sa lucreze cu cuante de energie pura ca in filmele science fiction", m-as fi uitat ciudat. Daca cineva mi-ar fi spus "Doctore, o sa ai in cabinet o masinarie care dupa ce face masaj timp de 15 minute o sa vezi cum dispare celulita, cum se reduce circumferinta la nivelul taliei cu pana la sase centimetri", i-as fi zis asa ceva nu se poate. Totul se poate, toate acestea sunt reale.

M.V.: Intr-adevar, perseverenta face totul posibil. Asa ati ajuns sa fiti si primul roman membru al Academiei Americane de Dermatologie.

I.N.: A fost un lucru foarte frumos (zambind, n. red.). Mi-am facut teza de doctorat intr-un domeniu foarte interesant, domeniul dermatocriopatiilor. De altfel, nici nu exista termenul de dermatocriopatie, eu l-am inventat. Cele doua teme propuse la doctorat nu m-au multumit pe deplin. Evident ca mi-am facut toate documentele pentru acestea, dar am cerut permisiunea comisiei ca la final sa propun si o a treia tema - dermatocriopatiile. Am prezentat si, spre surprinderea mea, am fost declarat admis la doctorat si astfel am facut lucrarea. Am luat referate de la toti marii dermatologi ai Romaniei, iar prof. Virgil Feier a apreciat ca este cea mai buna lucrare din ultimii 20 de ani pe domeniul dermatologiei. A venit revolutia si cineva s-a gasit sa-mi conteste titlul de doctor pentru ca lucrarea mea avea urmatorul nume: Dermatocriopatiile - Studiu etiologic, fiziopatologic, imunologic, clinic cu implicatii terapeutice. Din cauza cuvantului "fiziopatologic" ziceau ei ca nu este o lucrare de dermatologie. Am primit o hartie de la Ministerul Sanatatii si de la cel al Invatamantului prin care mi se cerea sa trimit din nou referate despre teza mea. Atunci mi-a venit ideea sa trimit un rezumat al lucrarii unui doctor pe care il cunoscusem la Congresul Mondial de Dermatologie, prof. Stephen Tyring, care lucra la Universitatea de Medicina si Farmacie din Galvestone, rugandu-l sa-mi trimita un referat. Acesta a dat teza unui coleg si fiecare mi-a trimis cate un referat de sustinere si asa m-am trezit eu membru al Academiei Americane de Dermatologie. Unde dai si unde crapa. Asa ca, le multumesc colegilor mei.

M.V.: Ati fost si consilierul ministrului apararii nationale in perioada 2002- 2005. Cum ati descrie aceasta etapa din viata dvs?

I.N.: A fost o perioada foarte buna in care s-a tinut cont de ceea ce eu doream sa spun. Am ajuns la un moment dat general cu doua stele, eram comandantul Spitalului Militar Central si a trebuit sa ma aplec catre cercetarea apei saracite in deuteriu. La un moment dat a venit un alt ministru care a hotarat restructurarea medicinei militare. Am fost in contrapartida cu opiniile de restructurare si a trebuit sa ma retrag din pozitia ministeriala. Din pacate, tot atunci s-a desfiintat Facultatea de Specializare si Perfectionare in Medicina Militara al carei decan eram, clinicile medicale din Spitalul Militar au fost desfiintate si urmatorul pas a fost ca toti profesorii, conferentiarii si generalii de peste 50 de ani sa fie dati afara. Spre norocul meu, eu deja trecusem in rezerva pentru a ma ocupa de cercetarile mele. Cu alte cuvinte, prima faza a colaborarii mele ministeriale a fost buna. Cea de-a doua parte a fost o lupta surda pe care am pierdut-o, insa nu a pierdut medicul Ioan Nedelcu, ci Romania care si-a pierdut elita romaneasca formata in 40 de ani. In cea mai buna perioada a Spitalului Militar Central 19 conferentiari universitari au fost dati afara la varsta de 50 de ani, exact cand puteau oferi maximum.

M.V.: V-ati axat pe cercetare si ati lansat si o gama de produse dermatocosmetice medicale...

Pagina 1 din 2
20957 vizualizari
Prof. Ioan Nedelcu
Te invita sa-ti exprimi punctul de vedere aici.
Adauga comentariu Nu sunt comentarii

Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa fiti autentificat.

Click aici pentru a va autentifica