Home Vox medici Articole Prof. Mircea Diculescu Prof.Mircea Diculescu: Un bun profesor trebuie sa raspunda la o intrebare in 3 cuvinte, 3 minute, 30 de minute si 3 ore
Vox medici - Doctor Prof. Mircea Diculescu
articol pe larg
Prof. Mircea Diculescu
Medic gastroenterolog
Medic principal Specialitatea
Medicina Interna 1989 - clasificat
primul ( nota 9,50 ) Medic primar
Specialitatea Medicina Interna 1994
- clasificat primul ( nota 10,00
) Colocviu de doctorat Medicina
Interna - clasificat primul ( 9,90
) Examen de Doctorat Medicina
Interna nota 10,00 Examen de vezi tot

Prof.Mircea Diculescu: Un bun profesor trebuie sa raspunda la o intrebare in 3 cuvinte, 3 minute, 30 de minute si 3 ore

22 Decembrie 2011

Pana la varsta de 16 ani, prof.univ.dr. Mircea Mihai Diculescu, seful Centrului de Gastroenterologie si Hepatologie din cadrul Institutului Clinic Fundeni Bucuresti, isi dorea sa devina constructor de avioane. Dupa o discutie cu parintii si dupa multe altele avute cu ingineri, medici si asistenti universitari, si-a dat seama ca cel mai bine pentru el era sa dea admitere la medicina. Decizia de a urma medicina s-a bazat pe o evaluare a capacitatilor sale atat intelectuale, cat si biologice. "Stiam ca daca voiam sa fac proiectare de aeronautica nu trebuia sa fiu doar un copil cuminte si premiant, ci trebuia sa fiu genial", isi aminteste cu nostalgie specialistul, adaugand ca nu a regretat in nicio secunda decizia luata.

Mircea Diculescu (M.D.): Prin anul III de facultate mi-am dat seama ca nu sunt facut sa fiu chirurg, pentru ca aceasta specialitate inseama o anumita tarie de caracter si posibilitatea de a-ti domina anumite porniri launtrice de mila, de grija pentru pacient. Chirurgul trebuie sa fie foarte calculat, rece, lucid si sa nu-i fie mila sa taie tesutul bolnav. Nefiind atras de interventiile chirurgicale, am cunoscut niste internisti extraordinati, precum prof. Mihai Anton, prof. Ionica Bruckner, actual prof. Ion Bruckner, prof. Simion Purice, prof. Ion Matei, prof. Victor Ciobanu si prof. Eugen Popescu.

Am absolvit facultatea ca sef de promotie si astfel, in fata a 1.000 de absolventi am fost primul care a ales unde sa faca stagiul de pregatire. Existau foarte multe spitale reputate: Fundeni - nava amirala a medicinei romanesti, Spitalul Municipal care la vremea respectiva era o unitate noua, moderna, Spitalul Colentina care era focarul medicinei interne romanesti, Spitalul Cantacuzino unde erau reputati internisti. Si, fiind in fata unei sali intregi care astepta cu sufletul la gura, am ales cum ma sfatuise tatal meu - Spitalul Grivita. Nu auzise foarte multa lume de acest spital, acum i se zice Spitalul "Sf. Maria", dar acolo erau doi oameni cu totul speciali: prof. Victor Ciobanu si prof. Eugen Popescu care au fost dascalii primilor mei pasi in cariera medicala.

Mirabela Viasu (M.V.): Ati absolvit primul facultatea si majoritatea examenelor le-ati promovat cu nota 10. A fost acesta un tel al dumneavoastra, sa fiti "un om de nota 10"?

M.D.: Nu a fost un scop in sine, ci a fost pur si simplu un challenge ca de fiecare data sa dau tot ce pot. Tatal meu mi-a spus un dicton pe vremuri, care a devenit unul dintre motoarele vietii mele si a carierei mele profesionale: "sa-ti legi caruta de o stea". Telul in viata nu trebuie sa fie o tinta exacta, trebuie sa fie o directie, care sa te inalte cat se poate. Cariera medicala mi-a oferit aceasta posibilitate. Poti sa fii cel mai bun medic de familie, iubit de persoanele pe care le tratezi, poti sa fii cel mai bun asistent universitar, iubit de studentii pe care ii inveti, poti sa fii cel mai bun profesor, poti sa iei si premiul Nobel, nimeni nu te opreste. Trebuie sa-ti legi caruta de o stea.

Tatal meu mi-a oferit multe alte lucruri, tatal meu m-a invatat sa fiu om, sa ma gandesc la cei din jur si sa nu-i numesc subalterni, ci colaboratori. Imi amintesc ca a venit de la Paris, dupa un doctorat pe care l-a facut la Sorbona, cu o valiza de carti pe care le-am citit. Prin ceea ce a facut si prin ceea ce mi-a aratat ca trebuie facut imi calauzeste in continuare pasii, desi de mai bine de 20 de ani nu mai este.

M.V.: Ce a reprezentat stagiatura la Spitalul Grivita pentru dezvoltarea carierei dvs.?

M.D.: Asa cum nu cred ca am gresit ca am facut medicina, nu cred ca am gresit ca am ales Spitalul Grivita. Am invatat o temelie de medicina interna, sub indrumarea acestor reputati profesori, care au inceput sa-mi dezvaluie secretele invatamantului medical. In acea perioada mi-am definit cele trei conditii ale unui invatamant corect - libertate controlata competent. Sunt trei cerinte indisolubile care trebuie neaparat sa fie legate. Daca nu ti se da libertate ca tanar medic, nu vei sti niciodata sa practici medicina decat ca o imitatie imperfecta a celor mai mari dascali posibili. Daca aceasta libertate nu este controlata vei creste ca o buruiana fara niciun fel de limite si daca controlul nu este facut cu competenta, atunci totul se naruie.

Din anul II de stagiatura mi s-a permis sa fac garda de linia intai, fiind intr-un spital de urgenta pe linie de specialitati de medicina interna, unde putea sa vina un infarct, un edem pulmonar acut, o colica renala, o ciroza hepatica in coma. Va spun asta ca sa inteleaga si tinerii care vor citi acest interviu ca inveti foarte mult din garda, garda responsabila in care tu esti responsabil de activitatea ta, in care esti singur cu bolnavul, si nu cea in care esti sub umbrela cuiva. De atunci, la toate cursurile pe care le-am tinut am incercat sa le ofer tinerilor, care intra in jurisdictia mea, informatiile de care au nevoie pentru a fi mai bine pregatiti decat dr. Diculescu atunci cand a intrat in prima lui garda. Nu neaparat sa aiba toate cunostintele de la mine, dar sa inteleaga unde sunt punctele vulnerabile, ce trebuie sa caute, ca trebuie sa ia o anamneza pentru ca din aceasta poti sa descifrezi tot talcul pacientului si sa-i faci neaparat un examen obiectiv.

M.V.: Cum ati ajuns sa iubiti Gastroenterologia?

M.D.: Intalnindu-ma pe holul spitalului Grivita cu dl.prof. Victor Ciobanu, acesta mi-a zis: "Mircea, vom primi in curand un endoscop, vrei sa faci endoscopie?". La vremea respectiva ma gandeam sa fac cardiologie, care este regina internelor, ma gandeam sa fac reumatologie, clinica de la Grivita fiind recunoscuta in acest domeniu, iar la gastroenterologie nu m-am gandit niciodata. Astfel, la intrebarea prof. Ciobanu aveam un singur raspuns: "Da, sigur ca da, cand incepem?". Apoi, am mers la Spitalul Fundeni pentru a-l asista pe prof. Oproiu si, timp de sase luni, am observat modul in care acesta lucra. Asa am pus bazele unui departament de endoscopie, bineinteles, cu sprijinul prof. Ciobanu. Am luat de la chirurgie doua aspiratoare casate, dar pe care le-am montat eu si am pus in functiune aparatul de endoscopie si laboratorul de endoscopie de la Grivita.

Am ajuns si intr-un moment de cumpana, in care ma consideram o nulitate. In acea perioada, garda o faceam pe cardiologie, specificul clinicii era de reumatologie, iar lumea ma credea gastroenterolog pentru simplul motiv ca faceam endoscopie. Acela a fost un moment de raspantie al vietii mele in care trebuia sa ma decid: nu puteam sa fiu decat un prost gastroenterolog, un prost reumatolog sau un prost cardiolog. Astfel, cu acordul prof. Popescu, m-am inscris la concursul de sef de lucrari la Spitalul Fundeni la gastroenterologie, sa-mi dedic intreaga mea cariera acestui domeniu.

Pe masura ce am capatat experienta in gastroenterologie, mi-am dat seama ca si acest domeniu este mult prea vast si ca nu pot sa fiu si hepatolog, si pancreatolog, si cancerolog, si endoscopist la nivelul la care doream. Am ajuns acum intr-un moment in care imi doresc sa-mi ingustez sfera de activitate intr-un domeniu care probabil va fi Bolile inflamatorii cronice intestinale - o problema de mare actualitate in Romania si in lume.

M.V.: Din anul 2000 ati preluat conducerea Centrului de Gastroenterologie si Hepatologie. Care a fost primul lucru pe care l-ati facut?

M.D.: Am incercat sa organizez clinica incepand de la cel mai important concept care s-a dezvoltat din anii 2000 incoace - informatizarea. Am incercat sa unesc toate structurile Centrului de Gastroenterologie si Hepatologie Fundeni pe care le formase prof. Oproiu si sa le dezvolt pe linia pe care dansul le proiectase: oncologie, endoscopie, anatomie patologica integrata la endoscopie si ambulatoriu. Fiecare dintre cele trei sectii are o anumita particularitate: Sectia nr. 3 se axeaza mai mult pe hepatologie si salile de transplant hepatic; Sectia nr. 1 pe gastroenterologie, condusa de conf. Cristian Gheorghe si Sectia nr. 2 incearca la ora actuala sa se axeze pe bolile inflamatorii cronice intestinale, iar in anul 2000 era dedicata intregii patologii - si endoscopie, si hepatologie si tub digestiv si pancreas.

La un an sau doi dupa preluarea Centrului, mi s-a facut propunerea de a demara o noua clinica de gastroenterologie la Spitalul Elias, care la vremea respectiva era condus de prof. Sorin Oprescu si care dorea sa dezvolte unitatea in directia academica, prin aducerea de tineri universitari care sa creeze noi nuclee de specialitati. Avand mania de a munci foarte mult, am acceptat si am inceput sa merg dis-de-dimineata, de pe la 05:30 - 06:00, la Elias pe care il paraseam in jurul orei 08:00, spre a reveni, uneori, dupa-amiaza. Lucram astfel in paralel, insa la Fundeni aveam un mare avantaj intrucat in echipa mea erau trei mari conferentiari - actualul prof. Cristian Gheorghe, conf. Liana Gheorghe si conf. Mircea Manuc. Bineinteles, am avut noroc si de o echipa muncitoare si la Elias, care a inteles necesitatea prezentei in spital de la orele 5 dimineata. Acum, aceasta echipa este una recunoscuta in materie de patologii digestive, iar clinica merge, zic eu, foarte bine, avand rezultate atat medicale, cat si stiintifice. In prezent mai merg acolo foarte rar - o data sau de doua ori pe saptamana.

M.V.: Primul stagiu in strainatate l-ati facut in anii '90, in Marea Britanie. Ce a insemnat aceasta perioada de instruire pentru cariera dvs?

M.D.: A fost o scoala extraordinar de importanta, nu atat prin instructia pe care am capatat-o, ci prin intelegerea a cine suntem noi, adica definirea mea ca persoana si a poporului roman. In acea vreme erau foarte putini bani in Romania, iar diferenta dintre nivelul de trai dintre noi si Marea Britanie era ucigatoare, te coplesea pur si simplu. Atunci mi-am dat seama ca tot doua maini si doua picioare avem si noi si britanicii, ca uneori noi suntem chiar mai destepti si mai performanti decat ei, doar ca istoria a fost de asa natura incat nu ne-a permis sa mergem inainte.

M.V.: Sunteti si sef de Catedra in cadrul UMF "Carol Davila" si, dupa spusele studentilor, un profesor foarte bun. In opinia dumneavoastra, cum trebuie sa fie un bun profesor?

M.D.: Din pacate, timpul meu actual nu-mi permite sa joc rolul pe care l-au jucat altii pentru mine in perioada studentiei. In primul rand, un profesor poate sa fie foarte bun in momentul in care poate sa raspunda la o intrebare in trei cuvinte, in trei minute, in 30 de minute si in trei ore. Asta inseamna ca un profesor adevarat trebuie sa se poata adapta audientei si timpului care i se da la dispozitie. Una dintre calitatile mele care m-au facut sa fiu simpatizat de studenti cred ca este faptul ca le-am vorbit pe intelesul lor, nu cu un limbaj erudit si sofisticat cu care m-as adresa unui for stiintific, nu m-am adresat lor nici macar cum m-as fi adresat unui medic specialist sau rezident de gastroenterologie, carora le pretind sa detina anumite notiuni, ci m-am adresat studentilor la medicina ca unor tineri care nu au toate uneltele si carora eu trebuie sa li le ofer. Al doilea mic secret este ca eu intotdeauna i-am considerat niste parteneri, ca examenele cu mine au reprezentat o discutie prieteneasca din care toti am avut de invatat. De asemenea, eu incerc ca evaluarea mea sa fie cat mai corecta si poate de aceea notele mele care sunt in general bune, pentru ca avem elevi dotati si silitori, sunt cu plus si minus. Le atrag mereu atentia ca plusul ala conteaza si pentru mine este foarte important. De exemplu, anul acesta am fost extrem de fericit ca am dat un 10 plus cu distinctie si am chemat-o pe studenta respectiva pentru a-i explica de ce teza ei a fost cea mai buna din cele mai bune teze.

M.V.: Cum vedeti cariera dvs profesionala de acum incolo?

Pagina 1 din 2
20792 vizualizari
Prof. Mircea Diculescu
Te invita sa-ti exprimi punctul de vedere aici.
Adauga comentariu Nu sunt comentarii

Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa fiti autentificat.

Click aici pentru a va autentifica