Home Vox medici Articole Prof. Florian Ioan Stefan Neurochirurgii romani, eroi in lupta cu dotarile precare
Vox medici - Doctor Prof. Florian Ioan Stefan
articol pe larg
Prof. Florian Ioan Stefan
Medic neurochirurg
Pe langa specialitatea de
neurochirurgie, prof.dr. Florian
Stefan are competenţe in:
Management general şi
strategic; Managementul
calităţii;v Managementul
resurselor umane;
Managementul cercetării
ştiinţifice;
Managementul universitar; vezi tot

Neurochirurgii romani, eroi in lupta cu dotarile precare

24 August 2010

Medicul Florian Stefan este cel mai tanar profesor universitar de neurochirurgie din Romania. Desi este prodecanul UMF Iuliu Hatieganu nu s-a rezumat doar la cariera didactica. Ca practician se poate lauda cu peste 9000 de operatii pe care le are la activ, indraznind adesea sa fie pionier in materie de tehnici noi, dar si salvator de vieti, lipsite altfel de orice speranta.

Nici cand a ocupat fotolii importante, precum cel de director al DSP Cluj, nu a renuntat la lupta, incercand din acea pozitie sa schimbe lucrurile. Iar atunci cand nu i-a mai reusit, si-a dat demisia, luand-o de la capat pe alt palier.

Alexandra Manaila (A.M.): Ati ajuns profesor universitar la 45 ani, o varsta destul de “frageda” pentru un medic roman in aceasta pozitie. Cum ati ajuns aici?

Florian Stefan (F.S.): Nu a fost rezultatul unei minuni, ci a venit in urma unei munci sustinute, debutate inca din anul doi de studentie si dedicata in exclusivitate acestei specialitati, asa incat dupa aproape 25 de ani petrecuti in aceasta specialitate pot spune ca nu a fost prea timpuriu titlul de profesor. Activitatea stiintifica mi-am inceput-o din studentie, primele lucrari fiind dedicate patologiei nervilor periferici, apoi in ultimii ani de facultate m-am aplecat aspra studiului tumorilor cerebrale, domeniu in care mi-am sustinut si lucrarea de licenta. Atunci cand am depus dosarul pentru titlul de profesor aveam peste 160 de lucrari, o serie de granturi si o activitate profesionala ce numara peste 7500 de interventii chirurgicale. In ceea ce priveste activitatea didactica, am fost 10 ani asistent universitar, apoi am urcat treptele ierarhice la termen, fara “salturi” spectaculoase, cum s-au mai practicat in perioada postrevolutionara. Pot spune ca acest titlu a venit sa cosfinteasca oarecum un vis inceput la 17 ani. Dar simt ca visul e departe de a fi finalizat si ca mai am multe de facut in aceasta specialitate, in care fiecare zi aduce parca cu sine noi provocari si totodata noi satisfactii...

A.M.: Cum i-ati caracteriza pe studentii medicinisti de astazi?

F.S: Studentii sunt la fel ca atunci cand eram si noi studenti. Si atunci, ca si acum erau studenti entuziasti, dornici sa stie mai mult, sa performeze, sa descopere... Dar ca si atunci exista si studenti care se multumesc sa treaca prin facultate. Studentii de azi au o serie de oportunitati, pe care noi nu le-am avut si ma refer aici in primul rand la posibilitatea de documentare, de informare, accesul la literatura internationala, la noutatile de ultima ora. Iar pentru cei care nu se multumesc doar cu ce li se ofera la cursuri, acesta este o adevarata mana cereasca. In acest fel nu putem spune ca exista diferente mari in pregatirea acestor studenti si cea a celor la fel de silitori din facultati de mare prestigiu. Pentru ceilalti, este, de asemenea, indiferent daca ei studiaza la Cluj sau la Boston, Paris sau Londra: “bruma” de medicina pe care o vor asimila pana la finele facultatii le va servi poate la ceva. Dar nu la o practica medicala reala, adevarata dedicata salvarii vietii oamenilor.

A.M.: Daca ar fi sa renuntati la una din cele doua la care ati renunta: la catedra sau la bisturiul de neurochirurg?

F.S.: Nu cred ca pot sa separ cele doua activitati pentru ca de cand sunt in aceasta profesie am studiat permanent, am vrut sa stiu mai mult, am cercetat si am impartasit cunostintele mele colaboratorilor, mai varstnici sau mai tineri, acum din ce in ce mai multi cei mai tineri. Azi, din perspectiva a peste 9000 de operatii efectuate, daca cumva nu voi mai putea opera, experienta acumulata imi va permite sa formez multe generatii. In Neurochirurgie o asemenea experienta practica nu este chiar la indemina oricui, iar pentru a va face o idee, profesorul Yasargil, considerat parintele neurochirurgiei moderne anunta la aniversarea varstei de 80 de ani ca a trecut de 1000 de operatii...

A.M.: Care a fost cea mai mare satisfactie profesionala in perioada cat ati fost directorul Directiei de Sanatate Publica Cluj?

F.S.: Inca de la inceput am reusit o colaborare deosebit de eficienta cu Casa Judeteana de Asigurari, formam realmente o echipa asa incat in acea perioada am putut gandi un program de dezvoltare pe termen mediu pe toate domeniile de activitate, atat in ceea ce priveste asistenta medicala primara cat si in cea de ambulatoriu si mai ales spitaliceasca. Am creionat atunci o serie de programe care s-au materializat, am initiat o serie de programe Phare pentru ingrijirile la domiciliu, am luptat pentru o reducere a numarului de paturi, care sa nu impuna reducerea personalului si in acest fel am fost cel mai bun “lider sindical” pentru cadrele medicale din judet.. Dar poate ca cea mai mare satifactie am avut-o dupa ce mi-am dat demisia, cand, fiind la un magazin pentru ceva cumparaturi, vanzatoarea mi-a spus cu parere de rau ”ne-ati parasit domnule director..” Asta inseamna ca trecerea mea pe acolo a fost resimitita la toate nivelele..

A.M.: Sunteti considerat salvatorul copiilor cu hidrocefalie din zona Clujului. De ce ar mai avea nevoie clinicile romanesti ca acesti copii sa aiba mai multe sanse de tratament?

F.S.: Este adevarat ca am introdus tehnica drenajului ventriculo-peritoneal in Cluj, in urma cu 18 ani. Pana la acea data, copii cu hidrocefalie erau operati numai la Bucuresti si in strainatate, cel mai aproape la Debrecen si Budapesta. Principala problema, pana in anul 2005 a fost dificultatea procurarii de sisteme de drenaj, costul acestora nefiind acoperit de spital si nici de Ministerul Sanatatii, desi de-a lungul timpului am facut numeroase solicitari pentru crearea unui program national pe acest domeniu. Sansa a facut ca in 2005 sa fiu contactat de o fundatie din Germania a carei preocupare era tocmai aceea de a trata copiii cu spina bifida si hidrocefalie in Austria si Germania, costul acestei interventii relativ simple fiind de aproximativ 12.000 de Euro. Am explicat atunci ca daca fundatia ne procura sistemele de drenaj, noi vom efectua operatia fara niciun alt cost, copiii beneficiind, inca de tratament gratuit in spitalele publice din Romania. Pornind de aici, am ajuns sa creem o fundatie in Romania, Asociatia Romana pentru Spina Bifida si Hidrocefalie (ARSBH) si prin aceasta sa largim aria de adresare si in alte centre din tara, astfel ca pana in prezent au fost operati peste 360 de copii.
In plus, pentru a asigura acestor copii si conditii de viata cat mai apropiate de normal intentionam ca prin aceeasi fundatie sa construim un centru de recuperare al acestor copii. Acest proiect insa este mult mai amplu si pana in prezent ne-am izbit de tot felul de obstacole birocratice, care par ca indeparteaza tot mai mult aceasta nobila initiativa. Preocuparea noastra este de a trezi factorii de decizie de la nivel guvernamental pentru a gasi o solutie multidisciplinara in rezolvarea acestor cazuri, care sunt neurochirurgicale numai intr-o mica parte.

A.M.: In calitate de prodecan al Facultatii de Medicina a UMF Iuliu Hatieganu, Cluj Napoca ce ar trebui schimbat in sistemul de invatamant romanesc?

F.S.: Fac parte dintr-o echipa de conducere a Facultatii de Medicina, care a initiat si a produs deja o serie de modificari importante atat in ceea ce priveste structura anilor de invatamant cat si a curiculei, astfel incat ea sa corespunda cu cea a majoritatii marilor scoli medicale din Europa. Trebuie insa ca aceasta modificare sa fie facuta si asimilata in toate facultatile de medicina din tara in asa fel incat pregatirea sa fie cat de cat uniforma pe plan national. Exista insa aici o rezistenta destul de mare. Si mai e problema amintita anterior, cea a facultatilor nou infiintate in centre in care asistenta medicala insasi nu este acoperita pe o serie de specialitati. Nu doresc sa fac acum nominalizari, dar infiintarea unor facultati doar pentru a satisface o serie de orgolii sau pentru a-si rotunji veniturile niste oameni, nu mi se pare o politica potrivita mai ales ca vorbim de formarea unor oameni care vor trebui sa se ocupe de sanatatea si chiar viata noastra in viitor.

A.M.: Cum ati caracteriza neurochirurgul roman al anului 2010?

F.S.: Majoritatea sunt niste eroi, pentru faptul ca lucreaza in conditii departe de cele existente in orice alt centru din orice alta tara a Uniunii Europene. Dar sunt multi, foarte multi foarte bine pregatiti, iar ca dovada stau numeroasele centre din lume in care profeseaza neurochirurgi formati in Romania.

A.M.: Daca ar fi sa plecati din Romania ca neurochirurg ce spital din lume ati alege?

F.S.: Nu am plecat pana acum, asa incat nu voi pleca nici de acum incolo. Mi-as dori insa sa pot opera intr-o clinica care sa aiba toate dotarile materiale aici, in Cluj si acesta este un deziderat pe care pe o cale sau alta am sa il ating.

Redactor sef Alexandra Manaila

15628 vizualizari
Prof. Florian Ioan Stefan
Te invita sa-ti exprimi punctul de vedere aici.
Adauga comentariu Nu sunt comentarii

Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa fiti autentificat.

Click aici pentru a va autentifica