Home Vox medici Articole Acad. Constantin Popa Acad. Constantin Popa: "Neurologii romani au un pasaport pe care scrie trecere libera - semnat Gh. Marinescu"
Vox medici - Doctor Acad. Constantin Popa
articol pe larg
Acad. Constantin Popa
Medic neurolog
In prezent - medic sef Sectie
Clinica de Neurologie din cadrul
Institutului National de Neurologie
si Boli Neurovasculare Extern
prin concurs, 1962-1964; Intern
prin concurs,
1964-1965; Preparator la Clinica
de Neurologie a Spitalului Clinic
Colentina (I.M.F. Bucure┼čti),
1965-1968 vezi tot

Acad. Constantin Popa: "Neurologii romani au un pasaport pe care scrie trecere libera - semnat Gh. Marinescu"

9 Decembrie 2010

Academicianul Constantin Popa este seful Clinicii de Neurologie din cadrul Institutului National de Neurologie si Boli Neurovasculare. In plus, neurologul, distins cu numeroase premii pentru activitatea sa din domeniul cercetarii medicale, este si Presedintele Asociatiei Nationale Romane de Stroke (AVC).


Claudia Spridon (C.S.): Ce inseamna pentru dvs. faptul ca sunteti discipol al marelui prof. Gheorghe Marinescu?

Acad. Constantin Popa (C.P.): Asta pentru toti neurologii din tara si pentru toata comunitatea din centrul si sud estul europei, prof. Marinescu a insemnat un om de o viziune extraordinara. Centrul mondial al neurologiei era Saint Ptriere-ul, un spital enorm de mare in care se internau tot felul de cazuri, unde au fost separate bolile psihice de bolile neurologice. In institutie erau internati 6000 de bolnavi.

C.S.: Dvs. ati lucrat in Franta o perioada, chiar la Spitalul Saint Petriere. Ce ne puteti spune despre acea experienta?

C.P.: Cand am fost eu acolo, spitalul era unul modern. Din 12 straini cati eram la Saint Petrier, eu eram cel mai rasfatat pentru ca venisem dintr-o tara in care se cunostea bine domeniul, fiind deja format la scoala de neurologie care avea o radacina puternica la Paris prin prof. Gheorghe Marinescu. Drept urmare, Gheorghe Marinescu a reprezentat pentru Romania un model, fiind si astazi un reper in neurostiinte. Romanii care s-au ocupat in mod serios de acest domeniu cu pasiune, cu daruire si cu sacrificiu chiar, au un pasaport, metaforic vorbind, pe care scrie "trecere libera" - semnat Gheorghe Marinescu.

C.S.: Cum a afectat regimul comunist accesul cercetatorilor la informatia medicala? Stiu ca in acea perioada accesul la jurnale internationale era unul deficitar.

C.P.: Cand vrei sa faci un lucru il faci si cand esti intr-un musuroi sau cand esti ascuns in padure. Ce faceam? Noi am avut, intre cele doua razboaie, multi evrei aici, iar eu am avut colegi si prieteni care erau evrei. Acestia imi aduceau reviste, nu le ceream nimic altceva in afara de jurnale medicale, pentru a ma putea informa. Ceilalti procedau la fel. Alta cale nu exista. Insa, atunci cand am avut ocazia sa plec in Franta, mi-am facut abonament, chiar daca revistele ajungeau la mine cu trei saptamani mai tarziu, din cauza controlului. Totusi, ramaneam in contact cu informatia.

C.S.: Inainte sa faceti o facultate de medicina, dvs. ati studiat la Scoala Tehnica Medie Medicala. Despre ce era vorba, mai exact?

C.P.: Timp de patru ani se faceau si chestiuni generale, fiind un liceu, dar era profilat pe specialitate medicala, punandu-se accent atat pe practica medicala, cat si pe teorie. Profesorii mei erau fosti legionari, eliberati din inchisoare, dati la munca de jos, la o Scoala Tehnica Medicala, chiar daca erau profesori universitari. Eu am beneficiat de acest paradox istoric in care oamenii acestia ne-au invatat ce trebuia, in vreme ce altii nu au putut sa beneficieze de acest lucru.

C.S.: Ati avut posibilitatea sa predati atat in Franta, cat si la noi. Ce diferente existau intre studenti?

C.P.: Ai nostri sunt mult mai constiinciosi, mult mai aplicati spre a invata pe vremea aceea. Acum sunt putin mai debusolati pentru ca n-au o perspectiva. Nivelul de cunostinte la francezi era asa de slab incat se minunau ca eu le spun lucruri prea complicate. Invatamantul superior in Franta presupune un comportament liber, detasat, cu un respect mai putin fata de profesor. Spre exemplu, pe noi asistentiii ne luau in considerare pentru ca le aratam partea elementara a medicinei, cea aplicabila.

8829 vizualizari
Acad. Constantin Popa
Te invita sa-ti exprimi punctul de vedere aici.
Adauga comentariu 5 comentarii

Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa fiti autentificat.

Click aici pentru a va autentifica