Home Vox medici Articole Acad. Constantin Ionescu -Targoviste Acad. Constantin Ionescu Targoviste: "Vrem sa schimbam definitia diabetului zaharat!"
Vox medici - Doctor Acad. Constantin Ionescu -Targoviste
articol pe larg
Acad. Constantin Ionescu -Targoviste
Medic nutritionist
2006-prezent - seful Clinicii de
Diabet, seful Catedrei de
Diabet Din 1999 Profesor al
Universitatii de Medicina si
Farmacie, Bucuresti; Din 2000
Membru de Onoare al Academiei de
Stiinte din Chisinau; Din
2001-2003 Presedintele Societatii
de Diabet, Nutritie si Boli
Metabolice Din 2005 – vezi tot

Acad. Constantin Ionescu Targoviste: "Vrem sa schimbam definitia diabetului zaharat!"

3 Decembrie 2010

Prof.dr. Constantin Ionescu Targoviste este, printre altele,  membru al Academiei Romane din anul 2003, membru de onoare al Societatii Internationale de Medicina Psihosomatica (din 1984), al Societatii Italiene de Acupunctura (din 1976) si membru al grupului european NEURODIAB (din 1980). Pe parcursul carierei sale, medicul s-a remarcat prin faptul ca a obtinut cinci brevete de inventie pentru medicamentele antidiabetice (Fitodiab, Fitolip, Neuromion, Retinofort), dar si pentru solutia alcalina infuzabila pentru tratamentul comei diabetice. De asemenea, in 1995, acad. Constantin Ionescu Targoviste a primit prima medalie " N.C. Paulescu" , distinctie cu care medicul s-a ales pentru contribuţia adusa diabetologiei romanesti. In anul 2007, distinsul medic a realizat "Programul National de Prevenţie a Patologiei Metabolice şi Cardiovasculare". Academicianul roman este, din punct de vedere profesional, un model pentru tinerii medici.

 

Oana Ciornia (O.C): Ce v-a determinat si cine v-a indemnat sa alegeti medicina ca profesie?

Acad. Constantin Ionescu Targoviste (C.I.T): La varsta de sapte ani, venea la noi in vizita un preot renumit care m-a intrebat "Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" Eu i-am spus ca vreau sa ma fac doctor! De ce am spus-o nu stiu! Ulterior, de cate ori ma intalneam cu acel preot, imi spunea <<Ce mai faci doctore?>> Asa imi aducea aminte ca trebuie sa fac aceasta meserie. Intr-o zi cand eram in Bucuresti si mergeam pe strada "Carol Davila" impreuna cu tatal meu, am trecut prin parcul Facultatii de Medicina care era deschis la vremea respectiva, nu avea gard si se putea trece pe acolo. Tatal meu mi-a spus atunci: <<aici ai sa inveti tu daca vei vrea sa ajungi doctor!>>. Impulsul interior pentru aceasta meserie a venit probabil de undeva fara ca eu sa stiu sau sa am vreo motivatie speciala in aceasta directie. Asa mi-a fost scris!

O.C: Pentru un tanar era destul de greu, in acea perioada, sa urmeze o facultate, oricare ar fi fost aceasta! Cat de greu v-a fost sa intrati la Facultatea de Medicina?

C.I.T: Am prins perioada in care la Facultatea de Medicina, la concursuri erau si 20 de oameni pe un loc. In anul in care am dat concurs, afluxul de candidati a fost dublu fata anii precedenti pentru ca terminasera doua generatii: cu 10 si 11 ani. Am vrut initial sa fac Facultatea de Pediatrie, care era separata de Facultatea de Medicina, dar am renuntat, dupa ce am dat concursul, pentru ca nu asta imi-era gandul. Am dat din nou concurs anul care urma si am intrat la Facultatea de Medicina.

O.C: Inafara de medicina, ati mai avut si alte pasiuni?

C.I.T: In anul in care am asteptat sa dau din nou concurs la medicina, m-a coplesit o patima a literaturii si a filozofiei si de aceea am citit foarte mult in acea perioada. Pe parcursul a doi ani, am parcurs toata literatura clasica. Mi-am dezvoltat astfel o vocatie literara, eram chiar intr-un cerc de literatura. Scriam caiete intregi de poezii. Am participat si la un concurs de poezie care se tinea la vremea respectiva la Ploiesti, era un concurs national la care se trimiteau poeziile prin posta si m-am trezit cu un premiu intai in valoare de 370 de lei, o suma foarte mare la vremea aceea. Salariul unui om era jumatate din aceasta suma.

O.C: Ce ati facut cu banii castigati la concurs, avand in vedere faptul ca va pregateati pentru o cariera in medicina?

C.I.T: Cu acesti bani, mi-am cumparat 150 de carti din colectia "Biblioteca pentru toti". Toti banii mei s-au dus pe cartile de literatura. Cred ca nu am mancat niciodata o prajitura facand calculul ca ea costa mai mult decat o carte pe care puteam sa o cumpar.

O.C: Ce poet v-a impresionat si v-a inspirat?

C.I.T: Am avut o pasiune pentru Eminescu, cunosteam toate poeziile, de la primul vers pana la ultimul. De asemenea, m-a impreisonat foarte mult o carte care se numea <<Dramatica lui Épithète>>, un filozof stoic care m-a invatat ceva, dar cred ca acel ceva corespundea cu ceea ce exista in interiorul meu. Spunea ca: "Daca vrei sa fii fericit, in primul rand trebuie sa te bazezi pe ceea ce faci tu insuti pentru ca daca te vei baza pe altii vei avea intotdeauna parte de nefercire si de dificultati in a-ti realiza ceea ce-ti doresti sa faci!" Si atunci am tinut cont ca prima conditie este sa te bazezi pe ceea ce faci tu insuti, iar cele care vor fi in plus vor fi un bonus si vor aduce o multumire suplimentara. Este un crez pe care il mentin si astazi.

O.C: Dupa ce ati terminat facultatea de medicina, de ce ati ales ca specialitate diabetul?

C.I.T: N-am vrut initial sa fac diabet. Am luat concursul de internat si ulterior am facut un stagiu pe endocrinologie la profesorul Milcu. La vremea aceea eram interesat de acupunctura, am realizat chiar si un material in acest sens. In perioada internatului care preceda examenul de intrare in secundariat (2 ani si jumatate) eu m-am pregatit in special pentru a da examen de secundariat pe medicina interna, cu gandul sa fac cardiologie. Dar lucrurile s-au complicat. Am participat la mai multe concursuri pentru a ocupa un post, insa acele posturi scoase reprezentau de fapt niste obligatii pentru alti candidati. La un moment dat, am facut si un curs de perfectionare in diabet, asta pentru ca pe cardiologie nu mai erau locuri. Tot in aceasta perioada s-a mai scos un post de asistent, pentru un alt coleg de-al meu, dar m-am inscris. Presedintele comisiei pentru acel concurs era prof. Mincu care mi-a spus inainte de examen ca poate sa dubleze postul cu conditia sa vin la el, la diabet, dar l-am refuzat. Intre timp, urmam acel curs si pana la urma, fiind cuprins la inghesuiala am ajuns la diabet.

O.C: Cum vi s-a parut apoi diabetul ca si specialitate?

C.I.T: Probabil ca asta a fost scris in destinul meu pentru ca diabetul a devenit dintr- o boala minora pentru care erau alocate cateva pagini intr-un tratat, o specialitate care s-a dezvoltat, s-a amplificat. Totul se dezvolta in continuare.

O.C: Cum a evoluat aceasta specialitate?

C.I.T: A evoluat spectaculos. Atunci cand am intrat eu, specialitatea nu exista. Primele centre de diabet au fost infiintate de profesorul Pavel care a inaugurat si prima clinica la Spitalul Cantacuzino. Acum, la examenul de Rezidentiat sunt in jur de 50 de locuri de diabetologi. In fiecare an, numarul creste. Durata de supravietuire a pacientilor a crescut foarte mult si se va apropia de cea a pacientilor nediabetici si asta pentru diabeticii sunt mai bine ingrijiti, se pot testa si au medicamente la dispozitie.

O.C: De ce ar trebui sa aleaga un absolvent specialitatea de diabet? Care ar fi caracteristicile acestei specialitati?

C.I.T: Prima caracteristica este legata de cea mai importanta functie a organismului, aceea de a asigura metabolismul energetic, energia pentru celula. Pentru asta trebuie sa cunosti foarte bine fiziologia si biochimia. Este o specialitate pe de alta parte, care este supusa unei presiuni datorita numarului din ce in ce mai mare de pacienti. Ea cuprinde si elemente din cardiologie, neurologie, ginecologie pentru ca sarcina la diabetici cuprinde niste particularitati pentru mama si pentru copil, etc. Deci ea interfera cu foarte multe specialitati. Ca diabetolog esti obligat, in momentul in care identifici un nou caz, sa-l urmaresti pana cand el trece dincolo. Este o specialitate pe care trebuie sa o intelegi. Trebuie sa fii constient ca este boala care va evolua uneori cu complicatii cronice si ca avantajul major este acela ca poti face bine multor pacienti daca ii ingrijesti asa cum trebuie, daca le dai sfaturile care trebuie. Fenomenul probabil ca nu va putea fi deocamdata stopat pentru ca provine din dezvoltarea civilizatiei catre care toti tindem.

O.C: Care ar fi viitorul diabetului, in ceea ce priveste descoperirile, studiile?

C.I.T: Viitorul diabetului este  de a capata o importanta din ce in mai mare. Ritmul descoperirilor este foarte mare, deocamdata fara un impact major asupra tratamentului. Tratamentul bate oricum pasul pe loc, in ciuda faptului ca apar noi clase de medicamente, unele dintre ele nefiind potrivite pe cauzele care conduc la diabet si din acest motiv au fost abandonate. Altele sunt in momentul de fata in curs de evaluare si de observare a eficientei lor reale pe termen lung. Exista un interes imens pentru a descoperi cauza primara a acestei boli si pentru a o inlatura in asa fel incat sa poti preveni boala, lucru care ar echivala cu vindecarea acestei boli fara sa se mai produca complicatiile cronice devastatoare. Exista un mare interes pentru asta, insa sunt multe conditii care ar trebui indeplinite inainte de aceasta, printre ele fiind si vizualizarea masei beta celulare. Ar trebui sa apreciem starea ei functionala pentru ca principala cauza de blocare a progresiei ei este aceea ca am ramas tributari ca diagnostic hiperglicemiei. In momentul in care apare hiperglicemia, deja jumatate din masa beta celulara este distrusa complet si iremediabil. Vrem sa schimbam definitia diabetului zaharat si sa gasim metode de investigare capabile sa identifice momentul in care prima celula beta pancreatica distrusa prematur nu mai poate fi inlocuita cu una noua. Din acel moment exista o intreaga avalansa de moarte beta celulara care in ani, conduce la aparitia diabetului zaharat si a complicatiilor sale cronice.

O.C.: Multi tineri medici va considera un model. Ati avut diverse functii si ati ajuns intr-o etapa foarte importanta a carierei devenind academician. Care ar fi secretele reusitei dumneavoastra?

C.I.T: Secretul reusitei este munca, munca intensa uneori cu neglijarea unor obligatii fata de familie. Ca medic, te dedici mai mult celor care sufera decat celor care cresc langa tine si pe care crezi ca-i poti asista mai putin. Ar mai fi dorinta mare de a gasi cauza primara a diabetului si de a putea face realmente un bine oamenilor. Nu trebuie sa amani niciodata un pacient pe care il poti rezolva in ziua in care a venit la tine. Chiar si atunci cand ies din cabinet si ma intalnesc cu un pacient pe scari ma intorc si-l rog pe unul din colegii sa rezolve cazul. De azi pana maine nu stii ce se intampla cu acel pacient. Deci, "Nu lasa pe maine ce poti face astazi!".
 

Foto: Agerpres

Autor: Oana Ciornia

9254 vizualizari
Acad. Constantin Ionescu -Targoviste
Te invita sa-ti exprimi punctul de vedere aici.
Adauga comentariu Nu sunt comentarii

Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa fiti autentificat.

Click aici pentru a va autentifica