Home Vox medici Articole Prof. Gheorghe Burnei Prof. Burnei:"In Sanatate e o discontinuitate totala, in care medicii supravietuiesc cum pot!"
Vox medici - Doctor Prof. Gheorghe Burnei
articol pe larg
Prof. Gheorghe Burnei
Medic ortoped
- in 1978 a absolvit Facultatea de
Pediatrie din cadrul Universitaţii
de Medicina si Farmacie „Carol
Davila" din Bucuresti. - intre
1985 si 1991 este medic specialist
in chirurgie si ortopedie
pediatrica, la Spitalul Teritorial
Mangalia. - intre 1991 si 1992
devine medic specialist al Clinicii vezi tot

Prof. Burnei:"In Sanatate e o discontinuitate totala, in care medicii supravietuiesc cum pot!"

17 Iulie 2012

G.B.: O decizie definitiva si irevocabila a fost data in urma cu 2 ani, decizie prin care specialitatea de ortopedie pediatrica a fost declarata specialitate de sine statatoare. Insa, de doi ani se tegiverseaza la Ministerul Sanatatii o chestiune care putea fi rezolvata in doua saptamani si care nici acum nu e gata. Decizia a aparut in Monitorul Oficial, ulterior a aparut si un ordin al Ministerului Sanatatii. Cu toate acestea, functionarii nu au introdus ortopedia pediatrica pe lista specialitatilor de la Rezidentiat. Ce ar insemna asta? Ca trebuie infiintata o comisie de chirurgie si ortopedie pediatrica si ca locurile disponibile pentru concurs trebuie facute publice. Desi ele ar fi trebuit sa apara inca de anul trecut, acest lucru nu s-a intamplat. Iar Romania duce lipsa de 100 de medici specialisti in ortopedie pediatrica. Stiti foarte bine ca in Slatina si in alte locuri au fost copii care au murit din cauza unor fracturi simple. Daca ar fi fost acolo un medic specialist in domeniu, acele tragedii n-ar fi avut loc. Si e pacat sa se intample asa ceva. Inchpuiti-va in ce stadiu putem sa ajungem in cazul in care nu respectam cerintele si calitatea unui act medical asigurat copiilor. In ultimul timp, apar tot mai multe scolioze si tot mai multe malformatii congenitale, iar interventiile nu le poate face oricine, ci numai cei care sunt formati in aceasta directie, or noi nu mai formam oameni de sase ani de zile.

C.S.: Practic, cati specialisti exista in momentul de fata in Romania?

G.B.: In momentul de fata exista medici care fac interventii pana la o anumita scala, mai de jos. Ortopezii pediatri care se ocupa strict de ortopedie pediatrica, deci fac si o parte din chirurgie, sunt in numar de 18 in toata tara.

C.S.: Cum sunt distribuiti pe teritoriul tarii?

G.B.: Majoritatea se afla in centrele universitare. Noi avem o lista de asteptare care depaseste si cinci ani. Ca sa putem pastra calitatea actului medical trebuie sa muncim cu mult peste norma pe care o avem, sa ne punem in pericol sanatatea, iar pe unii pacienti sa ii refuzam. Asta pentru ca nu merita sa faci atatea operatii si sa scazi calitatea actului medical. Acesta este un motiv pentru care sunt nemultumiri si din partea noastra si din partea pacientilor. Indiferenta sistemului de organizare a dus la aglomerarea din spitale, a dus la liste de asteptare inimaginabile. Ar trebui sa formam in fiecare judet cate doi-trei oameni care sa poata face interventii la un nivel de scala 7-8 si noi sa ne ocupam de cazurile cele mai grave. Chiar si acum, cazurile noastre cele mai frecvente sunt cele aflate la limita dintre cunoscut si necunoscut, ele necesitand un studiu de cercetare si analize amanuntite intrucat nu corespund cu ce este scris in jurnalele de specialitate, tratate sau in carti. Cazurile deosebite reprezinta patologia noastra de zi cu zi.

C.S.: Am inteles ca anual apar 200.000 de cazuri noi de displazie la nivelul intregii Romanii. Care sunt motivele pentru care apar din ce in ce mai multe malformatii congenitale in randul copiilor?

G.B.: De obicei, aceste cazuri sunt consecinta mutatiilor genetice, ca urmare a factorilor teratogeni si a cresterii concentratiei de substante radioactive. Toate acestea determina mutatiile genetice care duc la aparitia acestor malformatii congenitale. Majoritatea au la baza aceste mutatii genetice in antecedente, la stramosi, la bunici, la parinti.

C.S.: Stilul de viata al mamei ar putea influenta in mod direct aparitia acestor malformatii la fat?

G.B.: Bineinteles. In orice afectiune se vorbeste despre cauzele afectiunii respective. Cele mai dificile cazuri sunt cele care survin ca urmare a modificarilor genetice si cele care survin ca urmare a unor factori de cauza necunoscuta. Situatia devine mult mai dificila pentru ca dotarile exista, desi nu sunt la zi. Dar sunt dotari care te pun in situatia de a avea mai putin confort si de a te concentra mai mult. E bine, totusi, ca in urma eforturilor pe care le depunem, reusim sa facem interventii operatorii care se realizeaza in toate centrele mari ale lumii. Nu exista operatie pe care sa n-o putem face in Romania. Au fost momente in care am dat si ora exacta in domeniu, prin intermediul unor premiere internationale - operatii in care noi am reusit sa punem la punct metode de tratament in afectiuni grave, metode care n-au mai fost puse in practica pana atunci. Ne numaram printre primele 10 tari ale lumii care acorda asistenta medicala copiilor care au scolioze congenitale.

C.S.: Se intampla sa primiti si pacienti din afara Romaniei, pentru rezolvarea unor cazuri precum cele pe care tocmai le-ati mentionat?

G.B.: Da, chiar zilele urmatoare va veni un pacient de la Chisinau. O parte dintre acesti copii vin sa fie tratati aici atunci cand isi gasesc solutia si au banii necesari pentru a plati implanturile care sunt foarte scumpe. Spre exemplu, noi ne aflam pe primul loc in lume in privinta tratamentului osteogenezei imperfecte (boala oaselor de sticla, n.red). Am reusit sa tratam copii care erau etichetati ca netratabili si, in urma tratamentelor, au reusit sa scape de caruciorul cu rotile sau de pozitia de stat pe spate, izolati total, cu privirea atintita asupra tavanului, copii care riscau sa-si piarda si capacitatile intelectuale alaturi de cele fizice. Am reusit sa punem pe picioare cazuri extrem de grave, cazuri ce au avut peste 100 de fracturi.

C.S.: Ce inseamna pentru dvs. faptul ca sunteti cunoscut la nivel international, reusind sa aduceti in Romania tehnici care nu se fac in alte tari din lume?

G.B.: Nu inseamna nimic, inseamna ca mi-am facut datoria. Atunci cand simti ca-ti faci datoria, te simti un om normal. Conteaza si numarul mare de pacienti care te sustin si care asteapta ceva de la tine in momentul in care afla ca esti singurul care poate face un anumit tip de interventie. E greu de imaginat, dar asta e adevarul. Sunt pacienti care nu-si gasesc rezolvarea de ani de zile in afectiunile osteoarticulare si solicita sa fie operati. Situatia lor trebuie, insa, analizata foarte bine si, daca e cazul, ii implicam intr-un studiu de cercetare clinic. Sunt bolnavi care nu au nimic in comun cu patologia si cu cunostintele din domeniul nostru. Si trebuie, in aceste conditii, sa te concentrezi si sa faci ceva.

C.S.: Ati adus vorba de cercetare. Care considerati ca este nivelul cercetarii in ortopedia pediatrica?

G.B.: In domeniul cercetarii clinice, avand in vedere ca si patologia este abundenta, nivelul este bun. Dar in domeniul cercetarii fundamentale si experimentale nivelul este slab spre satisfacator. Ca sa faci cercetare la nivel inalt trebuie sa ai fonduri, trebuie sa ai cladiri speciale si, in acelasi timp, trebuie sa ai personal suficient. Noi facem cercetare in timpul liber si cu improvizatii. Or, dincolo sunt centre de cercetare specializate. Cu toate acestea, cercetarea clinica pe care o facem in spital ne ofera numeroase satisfacii si pot spune ca avem rezultate bune. Pe de alta parte, cercetarea fundamentala si cercetarea din domeniul aplicativ sunt deficitare. Dintre medici, putini sunt cei care au nebunia asta, in conditiile in care se desfasoara medicina la noi in tara. Ai salariu mic, trebuie sa faci fata unor solicitari foarte mari, etc. Daca mai faci si cercetare inseamna sa impingi limita unei zile dincolo de 24 de ore.

C.S.: Se justifica, intr-un fel, migratia tinerilor implicati in aceasta zona catre centrele de cercetare prestigioase din lume?

G.B.: In unele situatii, da. Colegii mei care au plecat in strainatate au facut-o din lipsa veniturilor suficiente pentru a-si intretine familia, din lipsa unui loc de munca si din cauza nemultumirilor pe care le-au avut, ca urmare a unui sistem sanitar cu disfunctii grave in organizare.

C.S.: Din punctul dvs. de vedere, ce ar trebui schimbat in sistemul sanitar, astfel incat sa nu mai fie disfunctional, iar nivelul asistentei medicale sa fie unul decent?

G.B.: In primul rand, ar trebui sa existe o crestere economica. Atunci cand va exista acea crestere economica vom avea si noi ocazia sa lucram intr-un domeniu unde circulatia banilor este mai intensa. In al doilea rand, fiecare medic trebuie pus la locul lui, acolo unde este performant si are rezultate. In al treilea rand, trebuie sa ne organizam. Momentan nu exista organizare si nu exista un sistem de comunicare eficient. Daca vom avea aceste trei chestiuni, cu siguranta ca lucrurile vor merge spre mai bine.

C.S.: Avem o speranta ca ar putea fi mai bine?

G.B.: Va trebui sa traim cu aceasta speranta. Atata timp cat lumea medicala nu se va organiza in stabilirea unui proiect, indiferent de conceptia lui politica, noi nu vom face nimic. Trebuie sa existe un proiect in care sa-si gaseasca aplicabilitatea atat conceptia social democrata cat si conceptia liberala. La noi a fost o discontinuitate totala, care a dus la aceste disfunctii grave in care medicii au supravietuit asa cum au putut ei.

Pagina 2 din 2
8891 vizualizari
Prof. Gheorghe Burnei
Te invita sa-ti exprimi punctul de vedere aici.
Adauga comentariu 2 comentarii

Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa fiti autentificat.

Click aici pentru a va autentifica