Home Vox medici Articole Acad. Laurentiu Mircea Popescu Acad. L.M. Popescu: "Strategia in cercetarea medicala romaneasca este supravietuirea!"
Vox medici - Doctor Acad. Laurentiu Mircea Popescu
articol pe larg
Acad. Laurentiu Mircea Popescu
Medic patologie celulara
Directorul general al Institutului
National de Patologie "Victor
Babes" Redactor sef al jurnalului
Medicina moleculara si celulara si
fondator al revistei Presedintele
Academiei de Stiinte Medicale vezi tot

Acad. L.M. Popescu: "Strategia in cercetarea medicala romaneasca este supravietuirea!"

21 Octombrie 2010

Laurentiu Mircea Popescu este primul roman care va ocupa din 2012 functia de presedinte al Federatiei Europene al Academiilor de Stiinta Medicale. Actualmente este presedintele Academiei de Stiinte Medicale (ASM) din Romania si directorul general al Institutului National de Patologie "Victor Babes". Inconjurat fiind de tineri romani valorosi, prof. L.M. Popescu incearca in toate activitatile pe care le coordoneaza sa le fie un exemplu tuturor celor care vor sa exceleze in cercetarea medicala.

 

Alexandra Manaila (A.M.): Intotdeauna ati incurajat tinerii si studentii la medicina sa persevereze. Generatia actuala promite?

Laurentiu Mircea Popescu (L.M.P.): Acum ca si intotdeauna distributia calitatilor intr-o populatie este conform curbei Gauss. Cativa sunt de valoare foarte mare, asa ca exista in mod natural si in populatia de la Medicina din Bucuresti un numar de studenti valorosi. Problema este cum ii poti gasi. Eu cred ca numai prin exemplu personal. In perioada 1980-1990 toate lucrarile stiintifice le-am publicat in strainatate. In anul 1986 ajunsesem in top cinci in materie de medicamente vasodilatoare in Bucuresti, dar nu se stie acest lucru, fiindca atunci nu se populariza. Si toate cu cine credeti ca s-a realizat? Numai cu studenti. De exemplu, o lucrare care a fost distinsa cu Premiul "Victor Babes" al Academiei in anul 1986 avea drept autori pe subsemnatul, un profesor de la Facultatea de Medicina, un asistent de la Facultatea de Medicina, iar ceilalti trei autori erau studenti la Medicina. Nici acest lucru nu se stie. Practica pe care am desfasurat-o eu a fost intotdeauna indreptata catre tineri, catre studenti. Sigur ca in conjunctura data, accesul direct al tinerilor studenti la mine este mai limitat , dar asta nu inseamna ca nu incurajez tinerii prin toate mijloacele sa vina sa faca cercetare.

A.M.: Din 2012 veti fi presedintele Federatiei Europene al Academiilor de Stiinta Medicale si primul roman in aceasta functie...

L.M.P.: 17 academii de medicina sunt unite in aceasta federatie. In afara granitelor Romaniei aceasta federatie este foarte influenta. A fost condusa de profesorul Luigi Frati de la Universitatea din Sapienza, acum este condusa de un profesor de medicina din Freiburg si in aceasta succesiune urmez eu. S-ar putea ca macar pentru urmatorii 20-30 ani sa fiu singurul roman in aceasta functie, dar nimeni nu poate stii. Poate apare o stea pe cerul medicinei romanesti... Cert este ca Academia de Stiinte Medicale trebuie sa reziste pana in 2012. Imi va fi foarte greu sa le explic colegilor din Federatia Europeana ca statul roman nu incurajeaza existenta Academiei noastre.

A.M.: Din aceasta pozitie veti reusi sa atrageti fonduri pentru institut si pentru academie?

L.M.P.: Pentru institutul Babes nu se pune problema, pentru ca atunci ar fi un caz de subiectivism cras. Pentru academie va fi aproape obligatoriu si oricum prin pozitia aceasta se castiga un anume prestigiu care ar atrage si fonduri.

A.M.: Care este strategia de viitor a institutului Babes, un institut de calibru european, de altfel?

L.M.P.: Apropo de standardul european, acesta exista inca de la infiintare. Dateaza inca de atunci o scrisoare celebra a unui mare savant german care in anii 1904-1905, cand a vizitat acest institut, a spus ca ar fi bine ca in Europa sa se infiinteze mai multe institute de standardul celui de la Bucuresti condus de V. Babes. Noi reprezentam o eflorescenta, niste frunze pe copacul acesta si tinem la traditia europeana. Anual 10-15 oameni de stiinta importanti in lumea intreaga ne viziteaza cu ocazia diverselor sesiuni stiintifice, conferintelor etc. Din punct de vedere al strategiei, eu cred ca o strategie realista in materie de cercetare medicala este supravietuirea! Iar ca sa poti supravietui in Romania acestor ani ai nevoie de cateva lucruri printre care:

1. Sa nu intri in atentia autoritatilor. Daca intri in atentia autoritatilor, patesti cum patim noi. In continuu avem controale, desi nu intelegem de ce pentru ca statul noua nu ne da niciun ban. Banii pe care ii folosim in cercetare sunt bani obtinuti prin competitii. Este adevarat, lansate de statul roman sau de Uniunea Europeana, dar nu scrie nicaieri ca Institutul Babes va avea si anul viitori bani. Daca castiga competitiile da, daca nu, nu. Riscul, daca intri in atentia autoritatilor, este ca in cel mai bun caz te alegi cu bete in roate!

2. Trebuie sa ai o recunoastere internationala, pentru ca in Romania nu esti recunoscut decat daca te recunosc tari importante din Europa ori Statelele Unite sau China in acest moment. Din fericire, acest lucru am reusit sa-l realizam. Noi suntem mai cunoscuti, inclusiv eu ca persoana, in Europa de Vest, in SUA, in China, in Australia, in India decat in tara noastra. Romania nu este dispusa sa recunoasca un anumit gen de activitate, ca sa nu spun valorile.

A.M.: Dar niciun profet nu e recunoscut in tara lui...

L.M.P.: Da, dar dvs. va referiti la profeti, meseria de om de stiinta sau de medic ori o combinatie a acestora nu inseamna deloc profetie, ci o activitate care se poate masura. Nu stiu care e unitatea de masura in activitatea unui profet, dar in activitatea stiintifica exista indici precisi si pusi in practica de tari in care activitatea este luata foarte in serios, pentru ca avansul in timp pe termen mediu si mai ales lung al unei tari nu poate fi realizat decat prin educatie si creativitate stiintifica.

A.M.: Vorbeati de indici si ma refer la Hirsch care este de 13 in acest moment pentru institut. Va propuneti sa-l cresteti?

L.M.P.: El da o masura a valorii, pe ultimii cinci ani, dar institutul Babes nu-si propune sa competitioneze pe indice Hirsch cu faimoasele institute din strainatate pentru ca nu poate concura din punct de vedere al fondurilor alocate, al personalului alocat, al constructiei, al utilitatilor, al lefurilor personalului etc. Nu se poate face niciun fel de comparatie. Sa va dau un exemplu edificator. M-am intors de la Universitatea Harvard, unde exista cea mai avangardista scoala de medicina din lume, iar bugetul anual al intregii universitati Harvard este de 35 miliarde de dolari. Universitatea Pittsburg are un buget anual de 23 miliarde de dolari.

A.M.:Cum fidelizati personalul sa ramana in tara?

L.M.P.: Indeobste in cercetare caracteristica principala este dorinta psihica de succes. Pozitia de cercetator stiintific este legata mai intai de castigul socio-profesional, psihologic nu de castigul material. Plata unei activitati nu se face numai in bani. Oamenii de stiinta de succes au tot felul de forme indirecte de plata cum ar fi participarea la congrese, turnee, premii, decoratii, prime... Nu cantitatea efectiva de bani, nu leafa este esenta. In institutul Babes lefurile nu sunt mici in comparatie cu alte institutii din Romania si acest lucru se asigura prin autofinantare. Ministerul Sanatatii nu plateste niciun leu, nici pentru leafa portarului de la institut si nici pentru leafa directorului.

A.M.: Si totusi ce parere aveti despre cercetatorii care pleaca?

L.M.P.: Nu leafa e esenta problemei, ci confortul psihic.Se vehiculeaza ideea ca este mult mai bine in occident. Depinde insa ce parametru iei in discutie. In SUA ca tanar cercetator, daca nu ai un grant sau nu te ia un mare boss sa-ti plateasca leafa din grantul lui, din contractul pe care l-a obtinut el, a doua zi pleci.
Am vazut si am asistat la situatii in care cineva astazi era imbracat in blugi cu camasa cu maneca scurta, iar maine in costum cu cravata si camasa alba pentru ca se dusese la interviu, fiindca ii incetase contractul de munca la Universitatea Columbia si ramasese fara job. Situatia este foarte complexa, iar competitia este atat de dura si se intinde pe o perioada atat de mare incat din punct de vedere realist, acum cand exista miscarea libera a romanilor, nu cred ca atitudinea cea mai inteleapta este sa plece definitiv. Vizitarea frecventa a altor locuri mi se pare mult mai aproape de realitate. Stiu doua-trei cazuri de eminente care au si contributii extrem de importante in tarile cele mai dezvoltate ale lumii, dar recunoasterea lor profesionala si sociala nu este cea cuvenita pentru ca sunt emigranti. Prima generatie este intotdeauna sacrificata.

Autor: redactor sef Alexandra Manaila

6410 vizualizari
Acad. Laurentiu Mircea Popescu
Te invita sa-ti exprimi punctul de vedere aici.
Adauga comentariu Nu sunt comentarii

Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa fiti autentificat.

Click aici pentru a va autentifica