Home Vox medici Articole Prof. Vladescu Cristian Prof. Cristian Vladescu: "Statutul profesiei de specialist in sanatate publica nu este clar definit"
Vox medici - Doctor Prof. Vladescu Cristian
articol pe larg
Prof. Vladescu Cristian
Medic specialist sanatate publica
Director General Scoala Nationala
de Sanatate Publica si Management,
2009-prezentSTUDII 1982-1988 -
Facultatea de Medicina Generala,
UMF "Carol Davila"
BucureSti 1990-1992 - Cursuri
Postuniversitare, Scoala Nationala
pentru Studii Politice si
Administrative,
Bucuresti 1992-1993- Master in vezi tot

Prof. Cristian Vladescu: "Statutul profesiei de specialist in sanatate publica nu este clar definit"

8 Decembrie 2010

Directorul general al Scolii de Sanatate Publica si Management Sanitar, prof. dr. Cristian Vladescu, este multumit de evolutia sa atat profesionala, cat si personala. A contribuit la schimbarea sistemului sanitar romanesc in 1997, cand a fost directorul general al Directiei de Reforma din cadrul Ministerului Sanatatii, a condus timp de doi ani Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si a fost propus pentru functia de ministru al Sanatatii. Ne-a marturisit ca a avut peste tot pe unde a fost multe provocari si ca a facut tot ce a putut face pentru sistemul medical. Nu are regrete si este de parere ca a facut in viata alegerile potrivite.

Mirabela Viasu (M.V.): Aveti peste 20 de ani experienta in sanatate publica si management sanitar. Cum ati caracteriza sistemul sanitar romanesc in momentul de fata?

Cristian Vladescu (C.V.): Un sistem sanitar isi propune ca populatia sa fie cat mai sanatoasa si ca persoanele bolnave sa sufere cat mai putin. Dupa 20 de ani de la schimbarea sistemului politic, putem vedea ca in foarte multe zone exista imbunatatiri, dar sunt si zone in care nu s-a schimbat nimic. Cel mai bun exemplu de imbunatatire este domeniul sanatatii copilului. In anii '80, mortalitatea infantila era in jur de 30 la mie, acum a ajuns la aproximativ 10. Din pacate, nici asta nu este un indicator foarte favorabil, pentru ca ne situeaza in continuare pe primul loc in Uniunea Europeana in ceea ce priveste mortalitatea infantila. De altfel, mai suntem in pozitii defavorabile la multi multi alti indicatori, de la lucruri punctuale gen cancerul de col uterin, unde mortalitatea din Romania este cea mai mare din intreaga Europa si nu doar din Uniunea Europeana, la bolile cardiovasculare, unde din nou avem una dintre cele mai mari mortalitati. Boala cardiovasculara reprezinta principala cauza de deces si in Romania si in Uniunea Europeana, diferenta este ca la ei reprezinta sub 40% din totalul deceselor, iar la noi aproximativ 60% si a fost in continua crestere. Deci, am putea spune ca murim din aceleasi cauze, doar ca noi murim mai repede.

M.V.: Si murim mai repede si pentru ca nu beneficiem de aceeasi calitate a serviciilor medicale?

C.V.: Acesti indicatori nu sunt numai influentati de sectorul sanitar, ci si de bogatia tarii, deci de produsul intern brut pe cap de locuitor si distributia acestuia, de stilul de viata, de genetica. Este vorba despre un complex mai mare de factori care conduc la starea de sanatate a populatiei. Acesta este si motivul pentru care Uniunea Europeana in programul ei de sanatate publica pe 2008-2013 se bazeaza pe caracterul plurifactorial al sanatatii si recomandarea politica pentru toate tarile membre sa se concentreze pe toti determinantii starii de sanatate. Ca exemplu, in UE, factorul care duce la pierderea celor mai multi ani de viata sanatoasa este fumatul. Urmeaza hipertensiunea, colesterolul, inactivitatea fizica, dieta fara fructe si vegetale si sexul neprotejat. Sunt insa o serie de afectiuni care sunt considerate tratabile, termenul de specialitate fiind mortalitate tratabila, care pot fi prevenite prin sistemul sanitar. Se considera mortalitate tratabila mortalitatea prin apendicectomii, mortalitatea prin boli infecto-contagioase, mortalitatea prin leucemie sub 45 de ani, mortalitatea prin cancerul de col uterin. La acestea intre anii 1990-2002, Romania era pe primul loc in Europa. Ce ne spune asta? Ca aproape o treime din toate decesele din Romania ar putea fi evitate printr-un sistem performant. Cu toate acestea, sistemul sanitar nu poate face mare lucru fara educatie, fara imbunatatirea nivelului de trai.

M.V.: Revenind la imaginea sistemului...

C.V.: Cand vorbim de orice sistem, avem intrari (inputuri), procesarea acestora, ce iese din procesare (outputuri) si impactul acestor outputuri, adica rezultatul. Daca ne uitam la inputuri in sistemul sanitar, avem personalul medical: cel mai mic numar din Europa raportat la populatie. Nu e de mirare nici ca resursele financiare sunt printre cele mai mici din Europa. Nu am reusit nici pana acum sa depasim 4% din PIB, adica 200-250 de dolari pe cap de locuitor. Ce-mi spun mie toate acestea? Ca sunt numeroase zone pe care se poate interveni pentru imbunatatirea situatiei, de la finantare pana la formarea personalului medical, atat calitativa, cat si cantitativa.

M.V.: Programe pentru pregatirea medicilor exista, unele au demarat chiar in acest an. Ce ne facem daca noi doar ii formam si ei pleaca sa lucreze in strainatate?

C.V.: Aici este la fel ca si in cazul mortalitatii, doar ca la noi intensitatea este mai mare. Nu stiu daca intensitatea la noi e mai mare decat in Franta, de exemplu, nu stiu daca nu sunt mai multi francezi care pleaca in SUA decat romani care pleaca din Romania in Franta. In Franta, noi suntem cam a treia nationalitate de medici, dupa belgieni si marocani. Sa formezi un medic dureaza in medie cam 10 ani si pentru a-l impiedica sa plece, trebuie sa vezi care sunt motivele pentru care pleaca pentru a sti cum sa-i retii.

M.V.: Majoritatea pleaca din cauza salariilor si a conditiilor de munca.

C.V.: Nu le convin salariile pentru ca nu le convine ce pot sa faca aici cu ele. Problema cea mai mare este ca ei le compara cu sumele pe care le-ar primi afara. E destul de dificil sa crezi ca poti schimba, in termen scurt, veniturile unui medic astfel incat sa fie similare sau apropiate de cele ale medicilor din strainatate. Daca ar fi sa spun care este cea mai mare problema a sistemului sanitar romanesc, pe termen scurt, mediu si lung, aceasta ar fi resursele umane. Deci, avem nevoie de o strategie pe acest domeniu. Acestea sunt mult mult sub ce ar fi nevoie ca acoperire, avem 100 de localitati in care nu exista niciun fel de personal medical si asta la nivelul anului 2008, de atunci s-ar putea ca cifra sa fie si mai mare.

M.V.: Probleme si solutii pentru sistem ati oferit dvs, impreuna cu alti specialisti intr-un raport - "Riscuri si inechitati sociale in Romania"...

C.V.: Am fost presedintele Comisiei prezidentiale pentru analiza si elaborarea politicii din domeniul sanatatii publice care a lucrat vreo doi ani de zile. Am redactat un raport privind sistemul de sanatate, impreuna cu mai multi specialisti pe diferite domenii, pe zonele de mare interes. Ne-am intalnit cu peste 20 de institutii printre care asociatii de pacienti, asociatii profesionale, asociatii ale producatorilor de medicamente, rectori, asociatii ale spitalelor etc. In raport sunt sase zone mari identificate: finantare, organizare, asistenta primara, asistenta de spital, politica medicamentului si resurse umane. In acestea ar trebui intervenit, adica in aproape toate zonele ca nu ramane nimic in afara lor. Sunt propuse 19 seturi de solutii, la nivel de obiectiv strategic, fara a fi detaliate in activitati. Cum va spuneam, problema resurselor umane este cea mai urgenta si cea mai greu de rezolvat. Nu poti spune ca de maine scoti mai multi medici. Daca vrei sa spui ca de maine bagi mai multi bani, asta se poate face.

"Cand am intrat eu la facultate, pentru specialitatea Sanatate Publica si Management nu au fost multi, dar mai multi decat sunt astazi si mult mai entuziasti pentru ca era ceva nou. Si asta pentru ca sperantele acum sunt mult mai mici, iar statutul profesiei de specialist in sanatate publica nu este clar definit"

M.V.: Sunteti profesor la Universitatea de Medicina si Farmacie "Victor Babes" din Timisoara. Cum vedeti calitatea invatamantului medical romanesc?

C.V.: Medicina a fost o buna perioada de timp o profesie cu un statut social dintre cele mai inalte, respectate, dorite si cautate. Ca atare, era concurenta destul de mare. In anii in care am intrat eu, la inceputul anilor 80, frecvent erau 9-10 si chiar mai multi candidati pe un loc. Cu cat concurenta e mai mare, cu atat si calitatea celor selectati este mai ridicata. Cu cat competitia este mai redusa, cu atat mai mult exista riscul sa scada calitatea. Acum sunt 2-3 pe loc, in cazurile cele mai fericite. Vorbind cu studentii, am aflat ca medicina este o meserie care le deschide orizonturi in afara Romaniei si de aceea o si aleg.

"Am avut, cum zic englezii, challenge-uri peste tot pe unde am fost"

M.V.: Timp de doi ani ati condus Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Momentan, se discuta despre trecerea Casei in subordinea Ministerului Sanatatii. Credeti ca este o idee buna?

C.V.: Eu am fost in '97-'98 directorul general al Directiei de reforma si acreditare, adica a directiei care a introdus sistemul de asigurari de sanatate in Romania. Legea initiala a asigurarilor de sanatate prezenta sistemul ca fiind unul puternic descentralizat, centrat pe comunitate, deci care sa raspunda nevoilor comunitatii si comunitatea sa decida pentru ea. Conducerea Casei era aleasa prin vot, mai intai la nivel local si apoi dintre acestia era aleasa conducerea centrala. Banii se colectau local, din care 75% ramaneau acolo si 25% se trimiteau catre centru. In 2002 s-a hotarat sa nu se mai stranga banii la nivel local, ci la centru. Eu cand am ajuns la Casa am propus o serie de masuri printre care si desprinderea ei de Ministerul Sanatatii. Din cate am inteles, acum discutia este ca banii sa se stranga iar la nivel local. Practic prin aceasta s-ar reveni la sistemul initial. Daca presedintele Casei va ramane ordonator de credite, doar coordonarea de politica si strategie, imi imaginez pentru ca nimeni nu stie exact ce se vrea, va fi intr-o singura mana si anume a ministrului Sanatatii, cea de contractare de servicii ramanand in continuare la Casa, cum era pana in 2005.

M.V.: Cand ati plecat de la Casa nu ati plecat chiar in conditiile cele mai cordiale. De unde au pornit neintelegerile cu ministrul Nicolaescu?

C.V.: Si acesta este un dezavantaj cand esti independent, pot aparea opinii divergente. Au fost multe diferente de viziune intre ce voia respectivul si ce voiam eu. Am avut diferente majore in ceea ce priveste programul de evaluare a starii de sanatate si nu privind utilitatea lui, ci realizarea lui. Evaluarea starii de sanatate este necesara si se face peste tot in lume, inclusiv in Romania. In 2008 se facea pe metodologie OMS si se chema ancheta de prevalenta si costa cateva milioane de euro. In programul de evaluare a starii de sanatate au fost introduse 10 milioane de persoane, insa nu am reusit sa aflam starea de sanatate a romanilor si asta pentru ca nu au fost bine selectati. El a costat 300 de milioane de euro, ceea ce inseamna valoarea tuturor programelor de sanatate pe 3 ani de zile.

M.V.: Exista ceva ce regretati ca nu ati apucat sa faceti?

C.V.: Nu, in Romania am facut tot ce am putut face. Poate as fi putut face mai multe pe plan personal. Intrand in sistemul public, am redus mult din activitatea mea internationala, insa nu puteam ramane prea mult nici acolo. Am stat cam trei ani si jumatate, am facut masterat, am avut o bursa de cercetare in Marea Britanie, am fost profesor vizitator in Statele Unite, insa asta se petrecea pana in 1997. Ca sa spun asa, dupa ce am acumulat a venit timpul sa si pun in practica. Din pacate nu le poti avea pe toate: nu poti sa ai si activitate stiintifica, publicistica, internationala si sa te ocupi si de managementul unei institutii, ca de exemplu CNAS, unde am semnat pe 10 miliarde de dolari.

M.V.: Daca ati avea ocazia sa alegeti din nou, ati lua aceleasi decizii?

Pagina 1 din 2
7006 vizualizari
Prof. Vladescu Cristian
Te invita sa-ti exprimi punctul de vedere aici.
Adauga comentariu Nu sunt comentarii

Pentru a putea scrie comentarii trebuie sa fiti autentificat.

Click aici pentru a va autentifica